Ileana Vulpescu, născută pe 21 mai 1932 în Bratovești, Vâlcea, a fost o personalitate marcantă a literaturii române, cunoscută ca filologă, prozatoare și traducătoare. A murit pe 12 mai 2021 în București.
Debutul său literar a avut loc în 1966, dar a câștigat recunoaștere cu romanul „Arta conversației”, care a devenit un best-seller și a continuat să fie publicat și după 1989. Vulpescu a contribuit semnificativ la lucrările „Dicționarul limbii române” și „Dicționarul explicativ al limbii române”, între anii 1959 și 1975.
În cariera sa, a scris proză, teatru și a realizat traduceri din literaturile engleză, franceză și spaniolă. A fost căsătorită cu scriitorul Romulus Vulpescu, iar după moartea acestuia, în 2012, a suferit profund, având în vedere că cu o lună înainte și-au pierdut unica fiică.
Vulpescu a fost premiată pentru contribuțiile sale literare, inclusiv cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și premiul „Flacăra” pentru romanul „Sărută pământul acesta”. În 1991, a fost distinsă cu premiul „România Mare”. De asemenea, a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1972.
Pe lângă romanele sale, Vulpescu a contribuit la teatru, realizând dramatizări ale operelor sale, care au avut succes pe diferite scene din țară. În 2015, a fost numită Cetățean de onoare al Craiovei, recunoscându-i-se impactul în cultura română.
Opera sa include titluri importante precum „Rămas-bun”, „Candidații la fericire” și „Pe apa sâmbetei”. Vulpescu a lăsat o amprentă durabilă în literatura română, fiind o sursă de inspirație pentru multe generații.
