Pe 21 mai, creștinii sărbătoresc Sfinții Împărați Constantin și Elena, figurați ca „întocmai cu Apostolii”. Constantin cel Mare, fiul lui Constantius Chlorus și al Elenei, a fost proclamat împărat în anul 306. În această calitate, i-a oferit mamei sale titlul de „Nobilissima Femina” și, ulterior, distincția de „Augusta” în 325.
Considerat primul împărat roman creștin, Constantin a marcat un moment crucial în istoria religioasă prin emiterea Edictului de la Milan în 313, care permitea religia creștină. Acesta a scutit Biserica de taxe și a restituiri bunurile confiscate, oferind, de asemenea, suport financiar episcopilor pentru construcția de biserici și întreținerea clerului.
De asemenea, a abrogat pedepsele severe din legile penale care contravin credinței creștine și a stabilit duminica ca zi de repaus în întreaga sa împărăție printr-o lege din 321. Constantin a instituit reglementări care interziceau adulterul, avortul și abandonul copiilor.
Un alt pas important a fost convocarea primului Sinod Ecumenic la Niceea în 325, unde s-au stabilit primele 7 articole ale Crezului și s-au formulat reguli de disciplină bisericească. La finalul sinodului, Constantin a afirmat: „Da, acesta este adevărul”, recunoscând astfel autoritatea deciziilor luate.
Constantin a fost botezat de episcopul Eusebiu de Nicomidia în mai 337, același an în care a și decedat, pe 21 mai.
În ceea ce o privește pe mama sa, Elena, aceasta a fost cunoscută pentru descoperirea crucii pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiției, a identificat crucea printr-un miracol, iar ziua de 14 septembrie a fost declarată sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Datorită acestor demersuri, Elena este considerată ocrotitoarea arheologilor.
În România, peste 1,8 milioane de persoane poartă numele Sfinților Constantin și Elena, majoritatea fiind femei. Cele mai comune nume feminine sunt Elena, Ileana și Lenuța, iar printre bărbați, cele mai frecvente sunt Constantin și Cosmin.
