Documentele recente ale Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) relevă că în 1988, Inspectoratul Județean de Securitate din Vrancea avea un efectiv de 91 de angajați, dintre care 75 erau bărbați și 16 femei. Aceste informații vin în completarea unor date anterioare despre activitățile de supraveghere desfășurate în mediul școlar din județ.
La începutul anului 1989, Securitatea înregistra nouă informatori și 270 de „persoane de sprijin” pentru monitorizarea școlilor, inclusiv a 64 de cadre didactice. Documentele datate 24 septembrie 1988 oferă detalii despre dimensiunea aparatului represiv în ultimele luni ale regimului comunist, evidențiind că Vrancea se afla între județele cu cele mai mici efective de personal securistic.
În total, la nivel național, Securitatea avea 14.629 de angajați, dintre care 6.023 lucrau în aparatul central, 2.737 în trupele de securitate și 5.869 în structurile teritoriale. Procentul personalului feminin în Securitate era de aproximativ 15,7%, subliniind subreprezentarea femeilor în funcții de conducere.
Documentele sugerează că Securitatea avea un interes crescut în activitățile culturale și sociale ale tinerilor, inclusiv în organizarea de discoteci și vizionări de filme, pentru a identifica potențiali suspecți și a extinde rețeaua informativă. Aceste activități erau parte a unui plan mai amplu de control politic și ideologic, iar recrutarea de informatori se făcea fără cunoștința părinților.
În concluzie, datele oferite de CNSAS conturează o imagine detaliată a modului în care Securitatea a operat în Vrancea și a strategiei sale de a controla și supraveghea nu doar adulții, ci și tinerii din județ.
