Documentele recente din Arhivele Naționale aduc la lumină reacțiile conducerii comuniste românești imediat după accidentul nuclear de la Cernobîl, care a avut loc pe 26 aprilie 1986. Documentaristul Florin Marian Dîrdală a publicat informații inedite, relevând cum autoritățile locale au gestionat situația, în timp ce populația era lăsată fără explicații clare.
La patru decenii de la tragedie, se știe că România a fost profund afectată, inclusiv județul Vrancea, situat la aproximativ 1000 de km de locul exploziei. Deși panică și îngrijorare erau evidente în rândul cetățenilor, oficialii nu au emis niciun comunicat de avertizare. Tăcerea autorităților a fost determinată de deciziile luate la nivel înalt, iar zvonurile despre un potențial nor toxic au circulat printre oameni.
Documentele analizate de Dîrdală includ un telex semnat de Emil Bobu, secretar al CC al PCR, care arată că, în perioada imediat următoare accidentului, s-a cerut asigurarea activității economice, fără a ține cont de îngrijorările populației. De exemplu, un mesaj din 29 aprilie 1986 indica faptul că activitățile economice trebuiau să continue, iar măsurile de securitate și paza sediilor partidului erau priorități.
Pe 3 mai 1986, prim-secretarul județului Vrancea a raportat că la muncă erau prezenți 16.322 de oameni, cu doar 102 absenți. Aceste date sugerează că, în ciuda temerilor legate de Cernobîl, autoritățile considerau că situația era sub control. Întrebarea rămâne: au avut dreptate în evaluările lor sau s-au înșelat?
