Benedict Ghiuș, născut la 21 octombrie 1904 în satul Domnești, județul Vrancea, a fost un important teolog și monah ortodox român. Ca fondator al asociației culturale și religioase Rugul Aprins, el a devenit o figură emblematică a rezistenței spirituale ortodoxe împotriva regimului comunist.
Ghiuș a urmat studii la Seminarul Teologic din Galați și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, continuându-și formarea la Universitatea din Strasbourg. A obținut titlul de doctor în teologie în 1946, cu o lucrare apreciată pentru contribuția sa la înțelegerea doctrinei răscumpărării în imnografia Bisericii.
După ce s-a călugărit, a activat în diverse funcții religioase, inclusiv ca prefect de studii și profesor, având o influență semnificativă asupra studenților teologi. Ghiuș a fost un susținător al ideologiei spirituale legionar, dar fără a adera la politica mișcării, ceea ce l-a adus în atenția autorităților comuniste.
Asociația Rugul Aprins, fondată în 1945, a reunit personalități culturale și teologice dedicate promovării valorilor spirituale ortodoxe. Activitățile acesteia au fost interzise în 1948, iar membrii săi, inclusiv Ghiuș, au fost persecutați de regimul comunist.
Ghiuș a fost arestat în 1958, împreună cu alți membri ai asociației, fiind acuzat de activități contrarevoluționare. A fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, dar a suferit grave probleme de sănătate în timpul detenției. A fost eliberat în 1964 și a continuat să activeze ca preot, retrăgându-se ulterior la Mănăstirea Cernica, unde a decedat pe 12 iunie 1990.
În 1996, condamnarea sa a fost anulată, recunoscându-se caracterul religios al activităților sale, iar asociația Rugul Aprins a fost reabilitată.
