Pe 23 august, în anii regimului comunist, orașul Focșani trăia momente de intensitate emoțională și organizare. Această dată, considerată Ziua Națională a României, era marcată prin parade grandioase și activități de promovare a realizărilor socialismului.
În acele vremuri, puterea politică era concentrată în mâinile unui singur partid, iar secretarii de partid aveau un rol semnificativ. Aceștia erau responsabili pentru organizarea evenimentelor și asigurarea respectării directivei centrale, adesea aplicând presiuni asupra angajaților pentru a participa la muncă voluntară, chiar și în zilele de duminică.
Pe străzile Focșaniului, muncitorii, elevii și sportivii defilau cu mândrie în fața unor tribune elaborate, unde autoritățile locale, inclusiv prim-secretarii județului, își ocupau locurile. Carele alegorice, împodobite cu simboluri ale muncii și realizărilor economice, erau un element cheie al paradei. De exemplu, unități precum „Vinexport” și „Vinalcool” expuneau vinuri de calitate, iar „Matrițele” și „Tricotajele” își prezentau produsele cu mândrie.
În spatele acestor evenimente grandioase, se ascundeau realități dure: presiunea constantă asupra muncitorilor și amenințarea de a fi excluși din sistemul de privilegii al partidului. Cei care îndrăzneau să conteste autoritatea erau adesea sancționați. De asemenea, atmosfera de frică și neîncredere era omniprezentă, iar loialitatea față de partid era esențială pentru a beneficia de avansări sau privilegii materiale.
După defilare, viața revenea la normalitate, iar comunitatea se aduna pentru a sărbători, adesea în jurul grătarelor, unde micii și alte delicii erau savurate în compania prietenilor și vecinilor. Aceste tradiții, deși legate de un regim totalitar, au lăsat amintiri neprețuite și un sentiment de unitate în rândul locuitorilor.
