Sfântul Ilie, marele profet și făcător de minuni, este sărbătorit în fiecare an, aducând cu sine o serie de tradiții și superstiții. Născut în Tesvi, Galaad, cu mult înainte de Hristos, Ilie a trăit într-o epocă în care idolatria era răspândită printre iudei, sub domnia împăratului Ahab.
Conform tradiției, Sfântul Ilie este cunoscut ca fiind un aducător de ploaie, având puterea de a provoca furtuni și de a proteja recoltele. Se spune că el își continuă misiunea divină, așteptând sfârșitul lumii pentru a lupta împotriva diavolului. În ziua sa, oamenii respectă anumite obiceiuri: femeile nu torc, bărbații nu cosește, iar copiii ascultă cerul în speranța de a nu-i supăra.
O tradiție specifică este aducerea cepei la biserică, care se consideră că protejează recoltele de grindină. De asemenea, în dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culeg plante medicinal, cum ar fi busuiocul, care sunt apoi sfințite și folosite în ritualuri terapeutice.
Pe lângă aceste obiceiuri, sărbătoarea este și un moment de pomenire a sufletelor celor răposați, iar în multe comunități se organizează mese festive în cinstea morților. Apicultorii recoltează mierea, iar acest ritual este sărbătorit cu mare bucurie, bărbații îmbrăcați în haine de sărbătoare fiind cei care se ocupă de acest proces.
Viața și faptele Sfântului Ilie sunt consemnate în Vechiul Testament, unde se menționează că a fost chemat de Dumnezeu să îndrepte poporul Israel pe calea credinței. Ilie a fost cunoscut pentru confruntarea sa cu profeții lui Baal, demonstrând puterea lui Dumnezeu prin minuni. A adus ploaia după o secetă de trei ani, iar prin rugăciunile sale a restaurat credința poporului.
De asemenea, Ilie a avut parte de încercări, inclusiv de o perioadă de descurajare, când a fost nevoit să se ascundă de regele Ahab și de regina Izabela. Totuși, Dumnezeu nu l-a părăsit, oferindu-i ajutor divin în momentele de nevoie.
Tradițiile legate de Sfântul Ilie continuă să fie celebrate, el fiind un simbol al credinței și al speranței pentru mulți români.
