Cuvântul „bulă”, derivat din latinescul bulla, are o istorie interesantă în cultura românească. De-a lungul timpului, Bulă a devenit un personaj central în umorul românesc, fiind adesea asociat cu situații absurde și ironice.
În 2006, un concurs organizat de Televiziunea Română a clasat acest personaj pe locul 59 în topul celor mai mari români, o poziție care ridică întrebări despre relevanța sa culturală în comparație cu figuri istorice precum Dimitrie Cantemir.
Deși popularitatea sa a scăzut, Bulă continuă să fie prezent în imaginația românilor, transformându-se într-un simbol al scepticismului față de autoritate. În prezent, el este văzut ca un purtător de convingeri neobișnuite, adesea promovând teorii conspiraționiste și viziuni alternative asupra realității.
Un aspect notabil este că Bulă respinge ideea că pandemia ar fi fost reală, punând la îndoială eficiența vaccinurilor și sugerând că acestea au scopuri ascunse. De asemenea, el afirmă că ajutoarele oferite refugiaților ucraineni sunt o formă de nedreptate față de românii de rând.
În viziunea sa, daco-getii au avut un impact semnificativ asupra civilizației europene, revendicând inventarea diverselor forme de artă și știință. Bulă se consideră un iluminat, având acces la informații pe care majoritatea oamenilor le ignoră, mai ales cele difuzate pe platformele de socializare.
În fine, el face apel la mituri și legende, sugerând că există comori ascunse și secrete universale care pot fi descoperite doar de cei care gândesc „dincolo de normele acceptate”. Această combinație de credințe și fantezie îl transformă pe Bulă într-un personaj complex, simbolizând o parte din mentalitatea contemporană.
