În 2012, un accident rutier la Râmnicu Vâlcea a dus la decesul unei persoane, inițiind un dosar pentru ucidere din culpă. În mod normal, un astfel de caz ar trebui să fie soluționat în câteva luni sau, în cel mai rău caz, în 2-3 ani, dar în această situație, procedurile au durat 14 ani. În final, cazul a fost clasat de procuror, deoarece faptele s-au prescris.
În aprilie 2026, familia victimei, Florentina și Valentin Dură, au contestat această clasare în instanță, dar pe 15 iulie 2026, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins plângerea ca fiind nefondată, obligându-i în plus să plătească 100 de lei fiecare pentru cheltuieli judiciare.
Judecătorul a subliniat că legislația română oferă o protecție excesivă acuzatului, ceea ce adesea afectează drepturile victimelor. Expertizele necesare anchetei sunt realizate prin proceduri birocratice lente, ceea ce a condus la o așteptare de 14 ani fără nicio soluționare efectivă.
Familia victimei, simțind că drepturile lor au fost încălcate, ar putea apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dacă au resursele necesare.
Ordonanța de clasare, semnată de procurorul Laurențiu Streza, fost procuror șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, subliniază eșecul sistemului judiciar. În timp ce procurorii susțin că dosarele se prescriu din cauza întârzierilor instanțelor, acest caz arată că dosarul nu a fost niciodată judecat pe fond, ci a stagnat la parchet.
Acest incident reflectă o problemă mai amplă, în care multe dosare rămân neterminate la nivelul anchetei, iar responsabilitatea publică devine o discuție complicată.
După 14 ani, familia victimei a primit un răspuns care confirmă lipsa de răspundere în acest caz tragic, în timp ce singura opțiune rămasă este apelul la justiția internațională.
