Expresii precum „Nu te doare chiar atât de tare” sau „Așa se naște” pot părea inofensive, dar în momentele de vulnerabilitate din timpul travaliului, aceste cuvinte pot provoca daune emoționale considerabile. Aceste situații sunt acum denumite violență obstetricală.
Chiar dacă au existat progrese în ultimele decenii, acest fenomen nu a dispărut complet, ci s-a transformat, devenind mai subtil și mai greu de identificat. Tot mai multe femei încep să recunoască și să discute despre aceste experiențe.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, violența obstetricală include orice formă de abuz, lipsă de respect sau tratament necorespunzător în timpul sarcinii și nașterii. Aceasta nu se limitează doar la violența fizică, ci include și proceduri efectuate fără consimțământ, lipsa de explicații, umilirea sau ignorarea, absența intimității și separarea nejustificată a mamei de copil.
Termenul este controversat și adesea perceput ca o acuzație directă, ceea ce face ca unele cadre medicale să fie reticente în a-l accepta. „Când auzi cuvântul violență, te gândești imediat la agresiune fizică, dar realitatea este mai nuanțată”, explică un specialist în obstetrică-ginecologie.
Violența poate fi evidentă sau subtilă, iar unele intervenții, deși corecte din punct de vedere medical, pot fi trăite ca traumatizante de către pacientă, mai ales dacă nu sunt explicate sau nu există consimțământul necesar.
În România, acest fenomen este greu de cuantificat, având în vedere lipsa unei definiții legale clare. Un studiu recent a arătat că, deși multe femei recunosc că au trecut prin situații neplăcute, nu le consideră violență obstetricală.
De multe ori, femeile își dau seama abia după naștere că au fost supuse unor abuzuri. Vulnerabilitatea și teama de a nu contrazice personalul medical le determină să rămână tăcute, iar efectele acestei tăceri pot persista, afectând relația mamă-copil și generând teama de viitoare nașteri.
Istoricul nașterilor în România a influențat percepția asupra intervențiilor medicale. Dacă în trecut nașterile naturale erau rar întâlnite și riscante, acum asistăm la o tendință de a opta pentru intervenții preventive, ceea ce a creat un climat de frică în jurul nașterii naturale.
Specialiștii subliniază importanța consimțământului informat și a comunicării deschise între pacientă și medic. „Planul de naștere ar trebui să fie un instrument de comunicare, nu un contract rigid”, afirmă experții. La Maternitatea Regina Maria din Timișoara, se pune accent pe nașteri blânde, cu pregătirea femeilor înainte de travaliu.
O experiență pozitivă de naștere nu înseamnă doar un copil sănătos, ci și respectul și suportul emoțional necesar pentru mamă. „Fiecare interacțiune contează în modul în care o femeie trăiește acest moment”, concluzionează un expert.
Transformarea în sistemul de sănătate nu se va realiza prin acuzații, ci prin colaborare și educație, având scopul de a face nașterea o experiență pozitivă și plină de încredere.
