Voloca, un sat cu o istorie bogată, a fost atestat documentar pentru prima dată în 1514. În trecut, a făcut parte din Țara Moldovei și a fost ulterior inclus în Imperiul Habsburgic. De la cele 56 de case din 1775, satul a crescut la 998 de locuințe și aproximativ 3000 de locuitori, majoritatea fiind implicați în croitoria rochiilor de mireasă, o afacere prosperă înainte de izbucnirea războiului.
Aliona Dovghei, o locuitoare din Voloca, are o poveste personală interesantă. A trăit în Timișoara între 2002 și 2009, unde a absolvit facultatea de Litere și un master în Studii Americane. Vorbește fluent româna, engleza, ucraineana și rusa. Anul trecut, a obținut cetățenia română, un moment care a adus-o la lacrimi de fericire.
De la începutul războiului, Aliona a povestit cum viața în Voloca s-a schimbat dramatic. În primele zile după invazie, panica s-a instalat, iar multe familii cu copii au ales să părăsească Ucraina, îndreptându-se spre România sau alte țări europene. Aliona își amintește cum, în dimineața de 24 februarie 2022, a aflat vestea invaziei de la tatăl ei, moment care i-a întunecat ziua.
Cu toate acestea, viața în sat a continuat. După ce inițial au fost speriați, localnicii și-au reluat activitățile cotidiene, inclusiv confecționarea rochiilor de mireasă și lucrările în grădină. Ceremoniile precum nunțile și botezurile au continuat să aibă loc, chiar dacă cu mai multă grijă și anxietate.
Prețurile au crescut semnificativ, în special la chirii, datorită afluxului de refugiați, iar alimentele și medicamentele au devenit mai scumpe. Cu toate acestea, Aliona a subliniat că situația s-a ameliorat treptat, iar fluctuațiile de prețuri s-au stabilizat.
În orașul Cernăuți, unde mulți dintre localnici s-au mutat, afacerile au prosperat, iar limba ucraineană a devenit predominantă în comunicarea publică. Deși mulți ucraineni au fost crescuți vorbind rusă, războiul a determinat o schimbare de atitudine, iar utilizarea limbii ruse a scăzut considerabil în spațiile publice.
În ciuda provocărilor, Aliona a decis să rămână în Ucraina, subliniind legătura profundă cu țara ei și cu familia. Întrebată despre viitor, ea a exprimat incertitudinea cu privire la sfârșitul războiului, dar a reafirmat că lupta pentru victorie este singura opțiune.
