La Căminul pentru persoane vârstnice „Inocențiu Klein” din Timișoara, Daniela Popa, psiholog și coordonator al instituției, gestionează activitățile pentru cei 29 de angajați și locatarii acestui azil, începând din 2009. Căminul, deschis în 1974, oferă 70 de locuri pentru seniori cu vârste cuprinse între 65 și 99 de ani, având o listă de așteptare constantă.
Locatarii beneficiază de diverse activități recreative, cum ar fi vizionarea de filme, jocuri de societate și sesiuni de gimnastică. Daniela Popa subliniază importanța menținerii unei atmosfere de confort, unde fiecare senior se simte acasă. De exemplu, Elisabeta Tamaș, în vârstă de 79 de ani, își dedică timpul croșetând și participând la activități culturale.
Fiecare rezident plătește 60% din pensie pentru a rămâne în cămin, iar restul este acoperit de familie. Căminul dispune de cantină, medic și asistenți medicali care asigură îngrijirea necesară. Claudia Hășmășan, asistent medical principal, menționează că adaptarea la nevoile fiecărui beneficiar este esențială, având în vedere că majoritatea rezidenților suferă de demență.
Cu toate acestea, viața la cămin nu este lipsită de provocări. Locatarii fac față unor nemulțumiri legate de activități comune, cum ar fi volumul televizorului sau preferințele privind temperatura din cameră. Daniela Popa explică faptul că viața în comunitate aduce deseori mici neînțelegeri, dar și momente de solidaritate între rezidenți.
Recent, căminul a beneficiat de donații importante, îmbunătățind condițiile de trai pentru seniori. Proiectul HEARTS a contribuit la dotarea căminului cu echipamente esențiale, inclusiv paturi electrice și scaune rulante.
Pavel Hegheș, cel mai vârstnic rezident, se pregătește să își sărbătorească centenarul în septembrie. La aproape 99 de ani, Pavel își amintește cu drag de viața sa plină de muncă și aventuri, inclusiv excursiile cu soția sa în Germania. El subliniază că secretul longevității constă în evitarea abuzurilor de orice fel, afirmând că „abuzul distruge sănătatea”.
