Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca lungime din Europa, se întinde pe o distanță de aproximativ 2.850 de kilometri, începând din Munții Pădurea Neagră din Germania și ajungând la Marea Neagră. Acest fluviu traversează zece state, având un bazin hidrografic extins pe aproape 820.000 de kilometri pătrați, ce include 19 țări europene.
Debitul său este influențat de numeroși afluenți semnificativi, precum Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Prut, Olt, Siret și Jiu. Acești afluenți adună apa din diverse regiuni montane, inclusiv Alpi și Carpați.
În ultimele luni, însă, a fost raportat un deficit serios de precipitații în partea superioară și mijlocie a Dunării, afectând țări precum Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia, unde s-au înregistrat perioade prelungite de secetă.
România, pe de altă parte, a avut parte de o lună iulie cu precipitații abundente, înregistrând valori de 100–150 de litri pe metrul pătrat în sudul țării. Totuși, aceste ploi nu sunt suficiente pentru a compensa scăderea nivelului apei din amonte.
Experții subliniază că debitul Dunării la intrarea în România depinde în mod crucial de aportul de apă din țările amonte. Chiar dacă România beneficiază de ploi, nivelul fluviului va continua să scadă fără o creștere a debitului afluenților din alte țări.
Conform Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, între 31 iulie și 6 august, debitul Dunării la Baziaș va scădea ușor, ajungând la aproximativ 1.450 metri cubi pe secundă, o valoare semnificativ mai mică decât media istorică de 4.750 mc/s pentru luna iulie.
Acest nivel scăzut deja afectează navigația, ecosistemele acvatice și producția de energie, cu apariția bancurilor de nisip care obstrucționează circulația navelor.
Hidrologii estimează că debitul va rămâne în jurul valorii de 1.450 mc/s până la mijlocul lunii august, cu o posibilă creștere treptată după 12 august, în funcție de precipitațiile prognozate în bazinul superior.
Cu toate acestea, condițiile meteorologice defavorabile din zona superioară a fluviului sugerează că revenirea la un debit normal va fi un proces lent.
Acest fenomen evidențiază interconexiunea hidrologică europeană a Dunării, unde nivelul apei este influențat de vremea din întregul bazin, nu doar de precipitațiile din România.
