În Timișoara, istoria nu se regăsește doar în arhitectura orașului, ci și în documentele vechi, ce includ registre scrise de mână, planuri, diplome imperiale și jurnale de călătorie. Aceste comori, păstrate în cadrul Serviciului Județean Timiș al Arhivelor Naționale, ilustrează momente semnificative din trecutul orașului, de la perioada habsburgică până la dezvoltarea instituțiilor românești după Marea Unire.
Un document deosebit este registrul de procese-verbale al Consiliului Comunal din 1811, care conține 2.411 înregistrări, oferind o viziune asupra administrației orașului în secolul al XIX-lea. Dr. Raul Rus, șeful arhivelor, explică faptul că acesta este scris în paleografie latină, pe hârtie obținută manual, și păstrează informații esențiale despre ședințele consiliului.
Un alt registru, mai vechi, datează din perioada 1764–1768 și reflectă structura administrativă a orașului, evidențiind interacțiunea dintre magistratul german și magistratul rascian, asociat cu populația sârbească.
Documentele arhivistice includ și o stampă a Cetății Timișoara din perioada post-habsburgică, care oferă indicii despre transformările orașului după 1716. Totodată, planul inițial al Spitalului Militar din Timișoara, realizat în 1764, arată organizarea clădirii și extinderile ulterioare.
Diplomele imperiale emise de monarhii Habsburgici constituie o altă parte importantă a patrimoniului, atestând privilegii și recunoașterea meritelor locale. Aceste diplome, inclusiv una de înnobilare pentru Michael Constantin Hoffmann, sunt decorate cu sigilii din ceară roșie, evidențiind autenticitatea lor.
Documentele din arhive mai includ și reglementări privind meseriile din Timișoara, oferind detalii despre breslele de tâmplari și meșteșugari la începutul secolului al XIX-lea.
După Primul Război Mondial, patrimoniul arhivistic include diploma lui Aurel Cosma, primul prefect al administrației românești, și decretul regal pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara, o instituție pivotală în învățământul superior din România.
Arhivele păstrează și planurile clădirilor emblematice din oraș, precum Palatul Camerei de Comerț, construit între 1924–1925, și actualul Palat Administrativ, care a suferit diverse transformări de-a lungul timpului.
Un alt document deosebit este jurnalul de călătorie „Călătorie pe Pământul Sfânt”, scris de Andrei Petkovici, care aduce o contribuție valoroasă la cunoașterea istoriei locale și a experiențelor de călătorie din secolul al XVIII-lea.
