Sepsisul reprezintă o problemă majoră de sănătate, cu peste 11 milioane de decese anual la nivel global. Dr. Daniel Alexandru Jipa, medic specialist în Anestezie Terapie Intensivă la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara, subliniază importanța diagnosticării rapide a acestei afecțiuni, care poate îmbunătăți semnificativ șansele de supraviețuire ale pacienților.
În acest context, au fost identificați numeroși biomarkeri care ajută la diagnosticarea și monitorizarea sepsisului. Deși fiziopatologia acestei condiții este complexă, integrarea mai multor biomarkeri poate oferi o imagine clară asupra stării pacientului, influențând astfel deciziile terapeutice.
Printre biomarkerii utilizați se numără Proteina C reactivă, Procalcitonina și Interleukina 6. Proteina C reactivă este un indicator de inflamație care crește rapid în caz de sepsis, deși nu este specifică doar acestei afecțiuni. Este frecvent utilizată în studii clinice pentru a evalua răspunsul la tratament.
Procalcitonina se dovedește a fi mai precisă în diagnosticul sepsisului și este utilizată alături de Proteina C reactivă pentru a evalua gravitatea infecției. Deși anumite condiții medicale pot determina creșterea procalcitoninei fără infecție, un nivel crescut pe o perioadă lungă poate indica o infecție activă.
Interleukina 6, pe de altă parte, oferă un răspuns rapid în fața infecțiilor și este considerată un marker precoce pentru sepsis. Studiile arată că nivelul acesteia crește odată cu severitatea septicemiei, ceea ce permite ajustarea tratamentului antimicrobian.
Un alt parametru important este lactatul, care, deși nu este specific pentru sepsis, are un rol prognostic semnificativ. Creșterea lactatului seric este asociată cu stres metabolic și hipoxie, semnalizând disfuncții circulatorii și severitatea sepsisului. Monitorizarea lactatului poate ghida deciziile terapeutice în situații critice.
