Crăciunul în Evul Mediu era marcat de o serie de tradiții și obiceiuri care reflectau atât statutul social, cât și influențele culturale ale vremii. Sărbătoarea începea devreme, cu o slujbă specială ce marca finalul Adventului, continuând din 25 decembrie până pe 5 ianuarie.
Majoritatea oamenilor sacrificau un porc în luna noiembrie, preparând șuncă și slănină pentru mesele festive. În mediul rural, moșierii ofereau celor care lucrau pentru ei cel puțin 12 zile libere, acompaniate de o masă festivă. Conform unui text din 1393, mesele erau pline de preparate elaborate, incluzând pateuri, cârnați, patru tipuri de pește, pasăre și fripturi, urmate de deserturi.
Nobilimea ducea mesele de Crăciun la un alt nivel. De exemplu, regele Henric al III-lea a cerut 40 de somoni și cantități impresionante de carne pentru o cină la Reading Abbey în 1226. Băuturile erau la fel de importante, iar nobilii preferau vinul, cu Henric al III-lea comandând 60 de butoaie de vin într-un singur an.
Petrecerile medievale includeau adesea travestiri, o tradiție derivată din obiceiuri păgâne. Bărbații din satele englezești se deghizau și cântau din ușă în ușă, iar uneori aduceau măști de animale la petreceri. De asemenea, pe 1 ianuarie se celebra „Sărbătoarea Nebunilor”, când membrii bisericii se distrau adesea în moduri neobișnuite, provocând dezbateri în rândul autorităților religioase.
La finalul celor 12 zile de sărbătoare, „Douăsprezecea Noapte” era marcată de o prăjitură cu fasole, în care cine găsea bobul devenea „regele” pentru o noapte, având puterea de a da porunci amuzante. Acest obicei simboliza răsturnarea ierarhiilor sociale.
Totodată, aceste zile erau importante și pentru prezicerea viitorului. Preoții interpretau semnele din natură pentru a anticipa vremea din anul următor, considerând că Dumnezeu transmitea mesaje divine.
