În fiecare an, pe 27 septembrie, Biserica Ortodoxă celebrează viața și realizările Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, o figură marcantă în istoria culturală și religioasă a României.
Preotul Horia Țâru evidențiază importanța acestui mitropolit, care a jucat un rol crucial în dezvoltarea tiparului românesc și în promovarea limbii române în contextul liturgic. Deși a fost recunoscut în trecut ca un tipograf talentat și un orator deosebit, Antim Ivireanul a fost și un patriot dedicat, care a luptat împotriva abuzurilor sociale.
Născut în sudul Dunării și legat de Mănăstirea Ivir din Muntele Athos, Antim a fost adus în Țara Românească de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care l-a implicat în diverse proiecte culturale. Prima sa apariție documentară datează din 1691, când a tipărit o carte de literatură parenetică. Activitatea sa tipografică, caracterizată prin lucrări precum „Evangheliarul greco-român” și „Psaltirea românească”, a fost esențială pentru dezvoltarea limbii române liturgice.
În perioada 1684-1704, Antim a fost egumen al Mănăstirii Snagov și, ulterior, a fost ales episcop al Râmnicului. În scurt timp, a devenit mitropolit, fiind consacrat pe 22 februarie 1708. În această calitate, Antim a fost recunoscut nu doar pentru abilitățile sale de conducere spirituală, ci și pentru discursurile sale remarcabile.
Antim Ivireanul a fost un critic ferm al dominației otomane și nu a ezitat să-și exprime opinia în fața abuzurilor politice ale vremii. Această implicare a dus la conflicte cu cei aflați la putere, iar în cele din urmă a fost depus din funcție și a fost condamnat la exil. Destinul său tragic s-a încheiat în 1716, când a fost ucis, iar trupul său a fost aruncat în râul Marița.
Moștenirea lui Antim Ivireanul continuă să influențeze cultura românească, iar contribuțiile sale la tipar și la limba română sunt celebrate și astăzi, făcându-l o figură emblematică în istoria Bisericii Ortodoxe și a țării.
