Muzeul Național al Banatului a realizat o harta care ilustrează mănăstirile medievale din zona actuală a Pieței Libertății, evidențiind importanța acestor lăcașuri în viața comunității locale.
Documentele istorice menționează mănăstirea franciscană datând din anul 1323, situată aproape de curtea regală. De-a lungul secolelor, acest lăcaș a suferit schimbări semnificative, transformându-se în moschee în perioada otomană, iar apoi revenind la cultul catolic după 1718, fiind administrată de iezuiți. Aici a fost auzită pentru prima dată sonoritatea unei orgi în Timișoara. Însă, începutul secolului XX a adus demolarea acestei clădiri, iar zona a fost reconfigurată în urbanismul modern, cunoscută sub denumirea de Bega Veche sau Palatul Bănățean.
De asemenea, mănăstirea Sfântului Martin este documentată între anii 1391-1552, când a fost convertită în moschee. Mănăstirea dominicană dedicată Sfântului Ladislau a fost, de asemenea, un important centru educațional și spiritual, activând în centrul orașului din anul 1323.
Franciscanii minoriți din Bosnia au avut un impact semnificativ în Banatul medieval, contribuind la dezvoltarea comunităților locale. În perioada otomană, lăcașurile lor au fost transformate în moschei, iar în secolul XVIII, cultul catolic a fost reinstaurat. Totuși, în 1913, din cauza stării precare a clădirii, mănăstirea a fost desființată.
Documentele istorice amintesc și de Sfântul Eligius, menționat în mai multe rânduri între 1323 și 1405, având o parohie cu două capele dedicate Sfintei Maria și Sfintei Margareta. De asemenea, Mănăstirea Sfintei Fecioare Maria, menționată între anii 1402-1405, face parte din aceeași geografie ecleziastică, având un rol semnificativ în cadrul comunității.
Această topografie spirituală a central-europenei, compusă din parohii, mănăstiri și ordine călugărești, reflectă o memorie istorică complexă, care a evoluat de-a lungul secolelor, influențând cultura și religia din zonă.
