Teoria impactului monumental rămâne cea mai acceptată explicație pentru apariția Lunii, sugerând că, în primele etape ale Sistemului Solar, Pământul a fost lovit de o protoplanetă cunoscută sub numele de Theia. Această coliziune a dus la distrugerea Theiei și la formarea Lunii din materialul rezultat care a intrat pe orbită în jurul Pământului.
O echipă de cercetători, coordonată de Adeene Denton de la Southwest Research Institute, a realizat simulări avansate ale acestui impact, luând în considerare și influența temperaturii interne a corpurilor implicate. Studiile au arătat că protoplanetele din acele vremuri erau extrem de fierbinți, iar materialele calde sunt mai fragile, ceea ce poate afecta modul în care acestea se deformează și absorb energia în timpul coliziunii.
Denton a subliniat importanța modelării rezistenței materialului, care până acum nu fusese considerată o variabilă semnificativă în studiile despre Lună. Simulările recente au demonstrat că, în condiții în care Theia era mai caldă, protoplaneta putea fi distrusă, generând un disc vast de resturi care ar putea forma Luna rapid.
Se estimează că, sub anumite condiții, Luna ar putea apărea complet formată în aproximativ cinci ore după impact. Aceasta depinde de temperatura Pământului și a Theiei la momentul coliziunii, iar cercetările sugerează că impacturile timpurii, când Theia era fierbinte, ar putea duce la o formare rapidă a Lunii.
Există două scenarii posibile pentru formarea Lunii. Unul dintre ele implică o acumulare lentă a materialului din discul de resturi, în timp ce celălalt, susținut de simulările NASA din 2022, sugerează că Luna s-ar putea forma într-un interval extrem de scurt. Aceste rezultate recente sugerează că momentul impactului și temperatura corpurilor în coliziune sunt factori determinanți în procesul de formare.
Cercetătoarea Robin Canup a menționat că aceste descoperiri pot ajuta la determinarea momentului exact al impactului. Potențialul legat între proprietățile fizice ale Lunii de astăzi și starea termică a Pământului și Theiei în momentul impactului oferă o nouă direcție de cercetare.
În ambele scenarii studiate, Luna ar proveni în principal din materialul mantalei Theiei, amestecat cu o cantitate mai mică din mantaua Pământului. Această concluzie ridică întrebări despre modelele actuale, dat fiind că compoziția Lunii și a mantalei Pământului sunt similare, dar cu diferențe observate în anumite izotopi care rămân neexplicate.
Descoperirile ar putea avea aplicații și în căutarea exolunelor, sugerează cercetătorii, deoarece formarea rapidă a unei luni după un impact ar putea însemna că discurile de resturi din jurul planetelor stâncoase sunt prea efemere pentru a fi observate direct.
