Durerea cronică, definită ca o senzație dureroasă care persistă mai mult de trei luni, este o problemă de sănătate majoră la nivel global, fiind una dintre principalele cauze de dizabilitate.
Una dintre cele mai severe forme de durere cronică este durerea neuropatică, care apare ca urmare a afectării sistemului nervos somatosenzorial din cauza diferitelor leziuni sau boli. Printre factorii care pot conduce la această afecțiune se numără diabetul, infecția cu HIV, tratamentele chimioterapice, herpesul zoster, scleroza multiplă, intervențiile chirurgicale, accidentele vasculare cerebrale și leziunile coloanei vertebrale.
Pacienții care suferă de durere neuropatică pot experimenta o gamă variată de simptome, inclusiv senzații de arsură, amorțeală, furnicături sau dureri spontane. Acestea pot apărea chiar și fără un stimul evident, iar uneori, durerea se poate activa prin stimuli care în mod normal nu provoacă disconfort, precum atingerea ușoară a pielii sau expunerea la temperaturi scăzute.
Durerea neuropatică este adesea însoțită de disconfort constant, dificultăți în a dormi și probleme emoționale. Tratamentul acesteia este diferit de cel al altor tipuri de durere, deoarece opioidele nu au un efect semnificativ. În schimb, se recomandă utilizarea analgezicelor topice, cum ar fi plasturii cu Lidocaină sau Capsaicină, și unguentele specifice.
De asemenea, medicamentele care nu au fost inițial destinate tratării durerii pot aduce ameliorări considerabile în gestionarea acestei afecțiuni.
Experiența durerii este complexă, având atât dimensiuni senzoriale, cât și emoționale, fiind adesea asociată cu leziuni tisulare. Cu cât durerea se prelungește, cu atât devine mai intensă și mai greu de suportat.
