Primirea diagnosticului de cancer este adesea un moment devastator pentru pacienți, generând emoții intense precum șocul, teama și nesiguranța. Întrebările legate de motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru și de eventualele greșeli personale sunt frecvente. Psihologul Alexandra Rebeca Mihoc evidențiază că reacțiile emoționale sunt extrem de puternice în această fază, iar pacienții se confruntă cu multe incertitudini.
După diagnostic, pacienții trebuie să facă față unor schimbări semnificative în viața lor de zi cu zi, mai ales în perioada tratamentului. Efectele secundare ale terapiilor pot afecta calitatea vieții, provocând oboseală, modificări fizice și necesitatea de a gestiona simptome noi.
De exemplu, căderea părului nu este o reacție universală, dar poate duce la limitarea activităților zilnice, în funcție de starea de sănătate a pacientului și de recomandările medicale. Aceste modificări pot influența, de asemenea, relațiile sociale, pacienții alegând adesea să evite locurile aglomerate pentru a se proteja, ceea ce poate duce la izolarea socială.
Un alt aspect important este durata tratamentului oncologic, care poate dura ani de zile, transformând vizitele repetate la spital într-o parte constantă a rutinei pacientului. "Viața de zi cu zi se poate schimba radical, iar spitalul devine o prezență obișnuită", afirmă Mihoc, subliniind că adaptarea la această nouă realitate poate fi o provocare majoră.
Astfel, impactul psihologic al cancerului nu se limitează doar la momentul diagnosticării. Adaptarea la tratament și modificările fizice și sociale sunt etape semnificative care pot afecta profund viața pacienților.
