Diastaza abdominală este o afecțiune caracterizată prin separarea mușchilor abdominali, ce poate apărea frecvent în rândul femeilor după sarcină. Aproximativ 30-60% dintre femei dezvoltă această problemă în ultima parte a sarcinii sau imediat după naștere.
Distanța dintre mușchi poate varia, fiind clasificată astfel:
- ușoară: < 3 cm
- moderată: 3–5 cm
- severă: > 5 cm, uneori asociată cu hernii
Diastaza poate fi localizată în trei zone:
- supraombilicală: cea mai comună
- ombilicală
- subombilicală: rar întâlnită, dar mai greu de tratat
Cauzele diastazei includ:
- sarcina, care exercită presiune asupra mușchilor abdominali
- obezitatea sau creșterea rapidă în greutate
- ridicarea greutăților sau exerciții fizice efectuate incorect
- factori genetici care contribuie la slăbirea țesutului conjunctiv
Atât femeile, cât și bărbații pot suferi de diastază, în special cei care ridică greutăți mari.
Simptomele includ:
- o bombare vizibilă pe linia mediană a abdomenului, mai ales la efort
- slăbiciune abdominală și scăderea stabilității trunchiului
- durere lombară sau disconfort la efort
Diagnosticarea se face de obicei printr-un simplu test în care pacientul stă întins și își ridică ușor capul. Un spațiu mai mare de 2 cm între mușchii abdominali sugerează diastaza. Ecografia este metoda cea mai precisă pentru măsurare.
Tratamentul pentru diastază include:
- kinetoterapie, cu exerciții specifice pentru întărirea mușchilor abdominali
- orteză abdominală, care oferă suport temporar
- intervenție chirurgicală în cazurile severe sau cu hernii asociate
Recuperarea necesită o abordare holistică, incluzând exerciții corecte și corectarea posturii. De asemenea, este important ca persoana afectată să aibă un stil de viață sănătos, evitând obiceiurile care pot agrava afecțiunea.
Prognostic: În multe cazuri, diastaza se poate ameliora semnificativ prin exerciții, chiar și la câțiva ani după apariția acesteia.
