Recent, două studii au evidențiat o legătură între medicamentele din clasa GLP-1, utilizate pentru diabet și slăbit, și un risc crescut de alopecie. Conform cercetărilor efectuate de Universitatea din Pennsylvania, pacienții care au început tratamentul cu aceste medicamente au avut un risc cu 37% mai mare de a fi diagnosticați cu alopecie după doi ani, comparativ cu cei tratați cu inhibitori SGLT-2, și cu 68% mai mult față de cei care au utilizat inhibitori DPP-4.
În ciuda acestor statistici, incidența alopeciei rămâne relativ scăzută, cu aproximativ trei până la nouă cazuri la 1.000 de persoane anual. Medicamentele menționate în studiu includ semaglutida, cunoscută sub numele de Ozempic și Wegovy, și tirzepatita, disponibilă sub denumirile Mounjaro și Zepbound.
Un alt studiu, publicat în Journal of the American Academy of Dermatology, a inclus peste un milion de participanți și a confirmat un risc semnificativ mai mare de alopecie pentru cei care folosesc GLP-1 comparativ cu cei care iau metformină.
Analizând diferențele între semaglutidă și tirzepatidă, un studiu recent a arătat că 4,24% dintre pacienții tratați cu tirzepatidă au raportat căderea părului, comparativ cu 3,33% din cei care au utilizat semaglutidă. Aceste cifre sunt și mai alarmante în rândul femeilor, unde au fost raportate 5,44% față de 3,63%.
Deși pierderea părului este adesea asociată cu scăderea în greutate, cercetătorii sugerează că riscurile observate rămân chiar și în condițiile în care pacienții au slăbit, ceea ce indică posibile influențe hormonale sau autoimune. Venky Soundararajan, coordonatorul studiului, subliniază importanța unei monitorizări individualizate a pacienților și a discuțiilor despre riscurile tratamentelor.
