În comuna Ștorobăneasa, unde investițiile sunt rare, a fost promisă o sală de sport modernă cu 180 de locuri pentru elevii Școlii Gimnaziale „Vasile Racottă”. Proiectul, finanțat prin intermediul Companiei Naționale de Investiții (CNI), avea un cost estimat de 6.540.466 lei.
Contractul a fost câștigat de un consorțiu format din WFA IMPEX SRL, CIVIL ENGINEERING DESIGN SRL și CRISTITA SRL, după ce au concurat cu 72 de firme. Cu toate acestea, mai bine de un an de la semnarea contractului, șantierul este complet pustiu.
Pe terenul destinat construcției, singurele „progrese” constatate sunt un panou informativ deteriorat, un gard ruginit și o baracă abandonată, totul acoperit de vegetație abundentă. În locul unei săli de sport, comunitatea se confruntă cu un mediu neigienic, un șanț plin de mizerie și un peisaj dezolant.
Deși data de început a lucrărilor era stabilită pentru iulie 2024, suntem acum în iulie 2025, iar lucrările nu au început. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la responsabilitatea administrației locale și a autorităților competente care au aprobat proiectul.
Reacțiile părinților sunt pline de frustrare. O mamă a declarat: „Copilul meu intră în clasa a-VII-a. De la clasa a-V-a tot aud despre sala de sport, dar acum avem doar buruieni și o tablă ruginită. Ne mint în față!” Această nemulțumire este amplificată de faptul că, deși proiectul are toate autorizațiile necesare, nimeni nu pare să fie tras la răspundere pentru întârzieri.
Cazul din Ștorobăneasa este doar un exemplu dintr-o lungă listă de „proiecte-fantomă” din întreaga țară, unde investițiile promise sunt abandonate după ce fondurile sunt alocate. Lipsa de control și indiferența față de banul public sunt probleme sistemice care continuă să afecteze comunitățile locale.
Întrebările care rămân fără răspuns includ: Ce s-a întâmplat cu firma câștigătoare? A fost penalizat constructorul pentru întârziere? De ce nu a fost reziliat contractul? Cine va răspunde pentru această situație?
Până când autoritățile vor oferi explicații, copiii din zonă continuă să se joace printre resturile unui șantier abandonat, iar părinții își pierd încrederea în capacitatea statului de a gestiona proiectele publice.
