În Teleorman, interacțiunile cu administrația locală par adesea a fi mai complicate decât ar trebui. Cetățenii care se adresează autorităților cu solicitări, bazându-se pe Legea nr. 544/2001, se confruntă frecvent cu răspunsuri evazive sau, în cel mai bun caz, cu o tăcere absolută.
Un exemplu elocvent este cazul drumului de centură de la Ștorobăneasa, unde o petiție clar formulată a fost redirecționată de Instituția Prefectului către diferite agenții, inclusiv ISU Teleorman și Consiliul Județean. Răspunsurile primite au fost departe de a aborda problema reală, fiind pline de jargon tehnic și referințe legale care nu aduceau soluții.
ISU a reușit să transforme o situație de criză în una de confuzie, oferind un răspuns care părea mai degrabă un exercițiu de mândrie birocratică decât o soluție utilă. La fel, Consiliul Județean, care a alocat anterior 3.800.000 de euro pentru modernizarea drumului, a evitat să clarifice statutul acestuia, invocând lipsa de competență. Iar Primăria Ștorobăneasa, în mod surprinzător, nu a oferit niciun răspuns, lăsând cetățenii fără informații despre un drum care, conform legii, ar trebui să fie în domeniul lor public.
În acest context, cetățenii care caută explicații se simt adesea marginalizați, tratați ca intruși. Proverbul „surdul nu aude, dar le potrivește” capătă o semnificație mai profundă, reflectând o realitate a indiferenței administrative.
Prin urmare, iată un apel, sub formă de satiră, adresat instituțiilor județene: „Vă mulțumim că existați, chiar dacă sunteți mai greu de găsit decât un drum de centură în Teleorman. Apreciem efortul de a răspunde la întrebări imaginare, în timp ce le ignorați pe cele reale. Răspunsurile dumneavoastră administrative au devenit artă abstractă, iar noi, cetățenii informați, așteptăm cu răbdare ziua în care veți asculta întrebările noastre.”
