„A fi sau a nu fi?” – aceasta este întrebarea nerostită, dar la care au fost oferite răspunsuri în cadrul unei dezbateri captivante care a avut loc în spațiul expozițional al Teatrului „Matei Vișniec” din Suceava, parte a festivalului organizat cu succes de nouă ani.
Masa rotundă intitulată „Presa culturală, încotro?”, moderată de prof. univ. dr. Călin Ciobotari, jurnalist cultural, i-a avut ca invitați pe Aura Corbeanu, vicepreședinte UNITER, Oana Borș, autor la Observator Cultural, Roxana Dumitrache, manager la Institutul Cultural Român, Doru Mareș – critic de teatru și jurnalist, Claudiu Groza – teatrolog, Doina Cernica – scriitoare și redactor la Crai Nou, precum și Ovidiu Vintilă – redactor-șef la revista Bucovina literară. La discuții au participat și alți jurnaliști și critici de teatru din public, dezbaterea stârnind un real interes.
„Cei care fac presă culturală în secolul 21 practică un fel de joc inconștient și inutil, ca orice joc”, a afirmat Călin Ciobotari, redactor-șef al revistei Dacia Literară, care împlinește 185 de ani de la înființare, provocând discuții pro și contra.
„În general, când discutăm despre presa culturală, există două poziționări extreme. Dacă imaginăm o axă, cei din capătul stâng vor spune că este ceva muribund, că discutăm despre fantome. La celălalt capăt, entuziaștii afirmă că reprezintă ultimul bastion al culturii scrise și că trebuie reflectate dinamicile culturale prin activitatea lor. Cum vă poziționați pe această axă?”, a continuat el, detaliind ideea.
Doru Mareș s-a declarat optimist moderat, explicând că nu crede că presa culturală este pe cale de dispariție, „dar drumul este mult mai vulnerabil și nu se observă autostrada. Pentru un segment de oameni, presa culturală va rămâne necesară. Nu cred că mai are vocația sau instrumentele de a acționa ca în secolul 19 sau 20.”
Roxana Dumitrache s-a arătat mai încrezătoare, afirmând că „oamenii au o încredere fundamentală în scris și în puterea acestuia”.
„Nu avem cum renunța la presa culturală, este esențial ca actul artistic să fie susținut de profesioniști”, a declarat Aura Corbeanu.
„Cultura nu mai are aceeași importanță în viața societății, nu mai este un instrument, o instanță. Trebuie să ne recucerim cumva locul, iar aceasta înseamnă o redefinire a poziționării noastre”, afirmă și Oana Borș.
O parte considerabilă a discuției s-a concentrat pe remunerarea jurnalismului cultural, concluzia unanimă fiind că din aceasta nu se poate trăi, așa cum era posibil în alte vremuri...
