Beno David: suceveanul din Israel care a dedicat o viață jurnalismului sportiv

Beno David: suceveanul din Israel care a dedicat o viață jurnalismului sportiv

Beno David, în vârstă de 79 de ani, continuă să își trăiască visul de copil: microfonul, vocea și fotbalul.

Născut în România postbelică, în Burdujeni, a absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” în 1965, după care s-a mutat împreună cu familia în Israel. Aici, și-a consacrat întreaga viață jurnalismului sportiv.

O viață dedicată microfonului și pasiunii pentru fotbal, în care a transmis și relatat despre sportul rege, devenind o voce respectată și un om al pasiunii și continuității.

„Mi-am urmat marile pasiuni - jurnalismul și fotbalul - și am fost aproape de acest fenomen, despre care am vorbit și am scris zeci de ani, atât pentru presa din Israel, cât și pentru cea din România. În copilărie, petrecând mult timp pe stadionul Areni, s-au sădit aceste pasiuni. Aveam 9 ani când i-am spus mamei mele: Vreau să fiu ziarist. În liceu, luam buretele de la tablă și pretindeam că e microfon și transmit știrile”, ne-a împărtășit Beno David în cadrul unei discuții recente, cu ocazia vizitei sale la Suceava, unde s-a întâlnit cu foștii săi colegi de la „Ștefan”.

De la amator la jurnalist profesionist

Beno s-a născut în Burdujeni acum aproape 79 de ani. Părinții săi, supraviețuitori ai deportărilor în Transnistria, au reușit să se întoarcă acasă după Holocaust, reconstruind totul de la zero.

Familia a emigrat în Israel în 1965, un nou început dificil pentru Beno și ai săi.

„Am învățat rapid ebraica, mai mult singur, iar după cinci luni am intrat în armata israeliană, în unitatea Golani, timp de trei ani. Ulterior, am început o carieră în domeniul bancar, care a durat peste trei decenii, ajungând la o poziție de conducere. În paralel, am continuat să îmi urmez pasiunea pentru jurnalismul sportiv. Am început ca amator, iar din 1976 am devenit profesionist”, își amintește Beno.

„La 22 de ani, înregistram noaptea meciuri la magnetofon și le transmiteam pentru Kol Israel, postul de radio public. Apoi am intrat în presa scrisă, lucrând la cotidianul Ma'ariv timp de 16 ani. Am intervenit constant în emisiuni sportive la televiziune, fiind apreciat de colegii mei, mai ales că veneam dintr-o altă țară. Am încercat mereu să mă perfecționez, reascultându-mi intervențiile pentru a identifica aspecte ce puteau fi îmbunătățite”, povestește Beno.

Își aduce aminte cu nostalgie de prietenii vechi, printre care Ilie Dumitrescu, Răducioiu, Lucescu, Iordănescu și Gică Hagi, cu care menține legătura și astăzi, legătura fiind consolidată de numeroase amintiri comune.

„Veneau cu echipa în cantonamente în Israel, iar vremea frumoasă de acolo era un contrast cu ninsoarea din România, ceea ce a dus la apropierea noastră”, își amintește septuagenarul, care se consideră tată spiritual pentru toți jucătorii români activi în Israel, pe care i-a îndrumat și le-a fost alături la nevoie.

În 1996, Beno a contactat-o pe Ovidiu Ioanițoaia, propunând o colaborare. În preliminariile pentru Campionatul European de Fotbal 1996, România era în grupă cu Israel, iar Beno și-a oferit serviciile pentru a relata despre meciuri. Aceasta a marcat începutul unei colaborări care continuă și astăzi, fiind recompensat de Ioanițoaia cu o distincție în semn de apreciere pentru cei peste 30 de ani de colaborare cu Gazeta Sporturilor.

De-a lungul carierei, Beno a fost corespondent permanent pentru mai multe publicații, precum Pro Sport și Gazeta Sporturilor, fiind invitat în cadrul emisiunilor TV. Din păcate, incidentele din ultimii ani l-au pus în postura de a relata și despre atacurile armate din Israel, precum și despre conflictele și tensiunile din zonă. În astfel de momente, jurnalismul devine o misiune grea, dar esențială.

Optimism și deschidere

De-a lungul decadelor, vocea lui Beno a ajuns în mii de case din Israel. La aproape 79 de ani, el rămâne o voce limpede, optimistă, deschisă și prietenoasă.

Continua să fie activ, călătorind pentru a se întâlni cu prietenii și pentru a asista la meciuri importante, având o pasiune deosebită pentru fotbal și pentru povestirile legate de acesta.

Își amintește cu acuratețe zeci, chiar sute de evenimente sportive, date, scoruri și nume de jucători, revenind în România de câteva ori pe an cu aceeași emoție. Despre fotbalul sucevean, exprimă un sentiment de tristețe, menționând că a decăzut semnificativ și că nu a fost susținut îndeajuns. Își aduce aminte cu nostalgie de echipa copilăriei sale, Dinamo Suceava, „o echipă puternică, de liga a doua”.

În încheierea discuției noastre, înainte de a pleca la București (pentru a asista la un meci, desigur), Beno a dorit să transmită un ultim mesaj: „Cel mai mult îmi doresc să fie pace!”

Informatii preluate si adaptate din: Monitorul de Suceava
Etichete: amintiri Beno David carieră fotbal interviu Israel jurnalism sportiv meciuri pasiune Suceava
Autor: Radulescu Mihai