Dr. Mihai Roman își amintește cu drag de copilărie, când vocația sa pentru medicină a început să prindă contur. Crescut în Sibiu, înconjurat de educație și valori precum disciplina și respectul, a fost influențat profund de părinții săi: tatăl, medic stomatolog, și mama, profesoară de tehnică dentară.
Învățând de la părinți despre devotamentul față de pacienți și importanța unei pregătiri riguroase, Mihai a decis încă din adolescență că medicina va fi calea sa profesională. Această alegere l-a ghidat pe parcursul carierei, fără alternative în minte.
Interesul său pentru matematică și natură s-a integrat în specialitatea ortopedică, unde biomecanica și anatomia sunt esențiale. Pregătirea pentru medicină a început devreme, renunțând la timp liber și distracții pentru a se dedica studiului. Acești ani au fost plini de sacrificii, dar scopul de a ajuta pacienții a făcut ca totul să merite.
Cel mai mare sacrificiu a fost timpul, petrecut departe de familie și prieteni, inclusiv nopțile de gardă și sărbătorile în spital. Chiar și în momente de epuizare, Mihai nu s-a gândit niciodată să renunțe la profesie.
În sala de operație, responsabilitatea este enormă. În momentele critice, deciziile medicului pot influența soarta pacientului. Această presiune îi oferă medicului motivația de a continua, având satisfacția de a vedea pacienți recuperându-se.
Povestește despre prima sa gardă, care a fost marcată de emoții intense. Un caz de accident rutier l-a făcut să realizeze fragilitatea vieții și importanța fiecărei decizii medicale.
Mihai subliniază că medicina are limite și că perfecțiunea nu este întotdeauna realizabilă. Pacienții trebuie să aibă așteptări realiste, iar comunicarea deschisă între medic și pacient este esențială. În opinia sa, un medic trebuie să aibă inteligență, autodisciplină și dorința de a face bine, recunoscând totodată că și medicii sunt oameni, cu slăbiciuni și limitări.
