La sfârșitul secolului XIX, orașul Sibiu a fost martorul unei inovații industriale remarcabile, când Viktor Hess a înființat prima fabrică de cântare din Transilvania. Această unitate, numită ulterior „Balanța”, a devenit un simbol al preciziei în perioada comunistă, având un rol unic în România socialistă.
De-a lungul timpului, mii de muncitori au contribuit la succesul acestei fabrici, iar produsele sale au fost distribuite nu doar în țară, ci și în statele din fostul CAER. În prezent, însă, din fosta splendoare a „Balanței” au rămas doar câteva echipamente uitate în depozite, iar doi oameni refuză să lase această moștenire să fie uitată.
Teodor Dogaru și fiica sa Ioana sunt ultimii meșteșugari care recondiționează cântarele de odinioară. Activitatea lor nu este motivată de profit, ci de dorința de a păstra o parte din identitatea culturală a orașului. „Aici nu reparăm doar mecanisme, ci reconstituim povești”, afirmă Teodor, în timp ce lucrează cu atenție la un instrument pe banca sa de lucru, plină de unelte și piese.
În atelierul lor din Șelimbăr, timpul pare să fi stat în loc. Teodor și Ioana caută cântare abandonate, salvându-le din locuri precum poduri sau hale părăsite. Teodor, care a început să lucreze în fabrică în 1985, își amintește de precizia cu care se lucra: „Era o școală în sine, unde se măsura până la zecimea de gram.” Acesta a adunat aproape 50 de exemplare de cântare, fiecare având o poveste unică.
Ioana, inginer constructor, își dedică timpul liber restaurării acestor instrumente. „Îți trebuie răbdare, forță și precizie. E o combinație de artă și matematică”, explică ea, implicându-se activ în toate etapele procesului de restaurare.
Președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, a lăudat inițiativa celor doi, afirmând că activitatea lor contribuie la conservarea memoriei industriale a orașului. „Acești oameni oferă un sens profund cuvântului patrimoniu”, a spus ea. De asemenea, a subliniat că pentru a promova turismul cultural, este esențial să ne cinstim trecutul.
În atelierul lor, tată și fiică nu se limitează la restaurarea cântarelor, ci luptă pentru a menține echilibrul între tradiție și modernitate. Ei ne reamintesc că județul Sibiu nu este doar un loc al muzeelor, ci și al poveștilor vii care merită să fie împărtășite.
