În zona montană a Jinei, o tradiție veche de generații, transhumanța, își pierde din intensitate. Colibele ciobanilor, cândva pline de viață și activitate, au devenit acum locuri pustii, unde doar vântul se mai aude. Multe din vechile obiceiuri au dispărut, iar tinerii nu mai sunt atrași de viața pastorală.
Mitică Lupescu, un cioban cu experiență, a ales să rămână aproape de familie în loc să plece cu turma pe drumuri lungi. După ani de transhumanță, el consideră că timpul petrecut în sânul familiei este mai valoros. "Am fost la strungă de mic, dar după căsătorie, alegerea a fost clară: familia este prioritara", a declarat el.
Dumitru Iancu, alt cioban în vârstă de 60 de ani, își amintește cu nostalgie de anii tinereții când mergea pe jos cu oile, traversând distanțe mari. "Îmi aduc aminte de lunile petrecute pe drumuri, dar acum nu mai pot face asta din cauza vârstei", a explicat el. Fiecare colină și poiană îi amintește de copilărie și de vremurile în care transhumanța era parte din viața de zi cu zi.
Astăzi, drumurile pe care ciobanii le foloseau au fost transformate de agricultura modernă și de creșterea numărului de mașini. Mitică observă cum pajiștile sunt acum arate, ceea ce face imposibilă pășunarea oilor. "Era mult mai bine pe jos, dar acum trebuie să ne adaptăm la realitate", a adăugat el.
În Jina, tranziția către un stil de viață mai modern a dus la desființarea multor colibe, iar cei care au rămas adesea nu pot continua tradiția. "Numai câteva familii mai păstrează obiceiul transhumanței. Tinerii nu sunt interesați de această muncă grea", a subliniat primarul Gheorghe Beschiu.
Pe măsură ce tradiția se stinge, poveștile și amintirile ciobanilor rămân ca un testament al unei vieți trăite în armonie cu natura. Rămasitele unui mod de viață odată vibrant stau ca martori ai unei epoci care se îndreaptă spre uitare.
