România se confruntă cu o situație neobișnuită în domeniul transplantului de inimă, exportând organe, în ciuda existenței donatorilor. Aceasta se datorează lipsei pacienților pregătiți să primească aceste inimi.
În primele luni ale anului, au avut loc doar 7 transplanturi de inimă în țară, dintre care 3 la Spitalul Floreasca din București. Această scădere nu provine dintr-o insuficiență a donatorilor, ci din absența pacienților compatibili care să beneficieze de transplant.
Prof. Univ. Dr. Horațiu Moldovan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară și Transplant, subliniază că, deși Agenția Națională de Transplant lucrează la creșterea numărului de intervenții, situația rămâne critică. „Este un paradox să avem inimi disponibile pentru transplant, dar fără pacienți pregătiți să le primească”, a declarat acesta.
Inimile care nu pot fi utilizate în România sunt adesea trimise în alte țări europene, precum Germania și Franța, unde există pacienți compatibili. Tehnologia modernă de conservare a organelor permite ca aceste inimi să fie transportate eficient, menținându-le funcționalitatea pe durata transportului.
Comparativ, Slovenia are un număr semnificativ mai mare de transplanturi de inimă raportat la populație, efectuând circa 30 de intervenții anual pentru o populație de 2-3 milioane de locuitori. Aceasta demonstrează eficiența rețelei lor de clinici cardiologice, care sunt capabile să identifice și să pregătească pacienții pentru transplant.
Cazul României scoate la iveală o problemă sistemică: deși donarea de organe este activă, lipsa pacienților pregătiți pentru transplant duce la exportarea acestora, afectând astfel potențialul de salvare a vieților în propria țară.
