Un studiu recent a analizat 937 de relatări din 68 de localități din Transilvania, evidențiind impactul vremii extreme asupra regiunii în secolul al XVII-lea. Conform cercetării, au fost identificate 55 de ierni severe, cu efecte devastatoare asupra recoltelor, prețurilor alimentelor și sănătății populației.
În perioada cunoscută sub numele de „Mica Epocă Glaciară”, Europa a fost marcată de condiții climatice neobișnuite, iar Transilvania nu a fost o excepție. Informațiile despre aceste vremuri aspre au fost găsite în registrele orașelor, jurnalele de călătorie și notele administrative, oferind o imagine complexă a climei din acea epocă.
Studiul, publicat în PLOS Climate, a fost condus de Ovidiu Răzvan Gaceu de la Universitatea din Oradea. Echipa de cercetare a evaluat fiecare relatare pentru a asigura acuratețea și a păstrat doar acele evenimente confirmate de mai multe surse. Această metodă riguroasă a permis o reconstituire detaliată a condițiilor climatice din perioada respectivă.
Între 1645 și 1700, au avut loc 36 de ierni extrem de aspre, însoțite de precipitații excesive, care au dus la recoltare slabă și la creșterea prețurilor alimentelor, exacerbând foametea și răspândirea bolilor, inclusiv a ciumei. Aceste condiții au amplificat dificultățile trăite de comunități deja afectate de conflicte și instabilitate politică.
Cercetătorii sugerează că, pe lângă vremea rece, alți factori precum activitatea solară, erupțiile vulcanice și schimbările curenților de vânt ar fi putut contribui la aceste condiții climatice extreme. Totuși, nu s-a putut determina exact în ce măsură fiecare dintre acești factori a influențat vremea din Transilvania.
„Anomaliile climatice ar trebui interpretate ca factori de stres agravanți, care intensifică presiunile sociale existente, mai degrabă decât ca singurele cauze ale foametei sau epidemiilor”, au concluzionat cercetătorii.
