În județul Sibiu, poveștile unor copii care și-au pierdut tatăl sunt pline de durere și speranță. Nicoleta, o mamă din Vurpăr, împărtășește cum fetița ei se roagă ca Dumnezeu să construiască o scară între cer și pământ, sperând că tatăl ei va reveni acasă. De asemenea, un băiețel a fost penalizat la școală pentru un desen în care nu apărea tatăl, care decedase, ceea ce a adus multă suferință în viața lui și a mamei sale, Ana, din Tilișca.
Atât Nicoleta cât și Ana au rămas singure în fața provocărilor de a-și crește copiii, fiecare cu povestea sa de pierdere. Nicoleta are patru copii și, în ciuda durerii, a trebuit să găsească puterea să îi susțină. Ea descrie cum copiii, în loc să fie consolați, au început să își alină mama, rugându-se să nu mai plângă.
Povestea Anei este și mai dramatică. După moartea subită a soțului său din cauza leucemiei acute, a rămas să se ocupe singură de băiețelul lor de doar trei ani. Când băiatul a fost rugat să deseneze familia, a inclus-o doar pe mama sa și un porumbel, iar desenul a fost considerat greșit, provocând durere suplimentară.
Ambele mame subliniază că sprijinul comunității și al specialiștilor este esențial. Ele nu cer donații, ci un sistem de susținere care să ajute familiile îndoliate, inclusiv consiliere psihologică și educație pentru profesori, astfel încât aceștia să știe cum să se raporteze la copiii care au suferit pierderi.
Nicoleta și Ana se alătură unei asociații care luptă pentru drepturile părinților văduvi și doresc să transforme poveștile lor în acțiuni concrete care să ajute alte familii aflate în situații similare. Ele își doresc ca sprijinul să nu se oprească odată cu înmormântarea, ci să continue să ofere ajutor emoțional și practică pe termen lung.








