Povestea porții maramureșene: de la Mârșa la Muzeul Astra din Sibiu

Povestea porții maramureșene: de la Mârșa la Muzeul Astra din Sibiu

Alege abonamentul care ți se potrivește și citește fără întreruperi!

Abonament lunar

Acces nelimitat la știri fără reclame. Abonează-te pentru doar 5 lei/lună

Acces nelimitat fără reclame, primești știrile pe mail și susții jurnalismul local.

Abonament anual

Acces fără reclame + 2 luni gratuite. Doar 50 lei/an

Acces fără reclame cu 2 luni gratis, primești știrile pe mail și susții jurnalismul local.

Au trecut mai bine de 50 de ani de când cei care vizitează cea mai mare expoziție în aer liber din Europa, găzduită de Muzeul Astra în Dumbrava Sibiului, intră și ies pe sub o poartă maramureșeană. Dintre milioanele de vizitatori care au trecut prin acest loc de-a lungul timpului, puțini știu că poarta a fost realizată cu sprijinul financiar al unei fabrici de armament, sub îndrumarea unui artist renumit din Maramureș și cu intervenția unui ambasador originar din Avrig.

Povestea porții maramureșene începe în anul 1940, în Mârșa, județul Sibiu, unde funcționa o fabrică de armament, precursor al Întreprinderii „Mecanica”, un colos industrial din perioada comunistă.

La conducerea fabricii se afla, pe atunci, colonelul Ioan Popoviciu, prieten cu ambasadorul Vasile Stoica, originar din Avrig. Diplomatul avrigean a reprezentat România în Albania, Bulgaria și Țările Baltice, fiind și cumnat al cunoscutului artist maramureșean Traian Bilțiu Dăncuș.

La solicitarea colonelului Popoviciu, Vasile Stoica îi cere cumnatului său să sprijine construirea unei porți maramureșene care să fie amplasată pe drumul de acces către Mârșa, inspirată după modelul realizat de artist în 1936 în satul Mara. Această poartă, cu inscripția „Spre muncă și reculegere”, încrustată cu motive tradiționale, anunța trecătorii că intră într-o zonă cu oameni harnici și cu credință în Dumnezeu.

La Mârșa, Traian Bilțiu Dăncuș a fost angajat pentru o perioadă de 3 luni, cu un salariu lunar de 8.000 lei, iar poarta a fost confecționată la doar 3 kilometri distanță, în atelierul de tâmplărie al Școlii Populare de Artă și Meserii din Racovița.

Specialiștii în etnologie afirmă că motivele cioplite pe poarta de la Mârșa au funcții magico-mitice, având rol de apărare împotriva spiritelor malefice, de purificare și de punere sub semnul binelui a tot ceea ce se află dincolo de poartă. Printre simbolurile reprezentate se numără cercul, vârtejul, discurile sau romburile flancate de cercuri și rozete, care semnifică soarele în mișcare.

Funia răsucită – aspirația către înălțime, rozeta solară – simbol al soarelui ca izvor de lumină și căldură, sau pomul vieții, sunt elemente centrale ale acestei opere de artă.

Artistul maramureșean a sculptat personal o țărancă îmbrăcată în port popular, care toarce din furcă, și un bărbat îmbrăcat cu cojoc, purtând o căciulă de blană pe cap, sprijinit pe un topor, pregătit parcă să plece la pădure.

Pe stâlpul median al porții este sculptat numele artistului, iar într-unul din medalioanele porții se regăsește dictonul „Am fost și vom fi”.

În timpul lucrărilor, artistul și-a reevaluat munca și a trimis o scrisoare ambasadorului Stoica, cerându-i să intervină pe lângă colonelul Popoviciu pentru a obține o sumă mai mare. Printre motivele invocate se număra o lucrare amânată la biserica din Sighet, unde pictura a fost distrusă din cauza întârzierii și pierderea unei pături din lână, foarte prețioasă.

De la cei 24.000 lei stabiliți inițial, pretențiile financiare au crescut la 110.000 lei.

În răspunsul primit de la Uzinele Mârșa, se menționa că Traian Bilțiu Dăncuș era cel mai bine plătit angajat și că onorariul inițial era echitabil, având în vedere că „la autoritățile de stat, elasticitatea utilizării sumelor este foarte redusă”.

În 1942, poarta maramureșeană a fost montată la intrarea în Mârșa, sub ea trecând, de-a lungul timpului, militari, muncitori și locuitori ai coloniei, dar și tancurile și camioanele produse aici.

La momentul respectiv, poarta inedită apărea inclusiv în tablourile generațiilor de absolvenți ai Liceului „Gheorghe Lazăr” din Avrig, devenind un motiv de mândrie pentru locuitorii acestei frumoase zone din Țara Oltului.

În 1974, poarta maramureșeană de la Mârșa a fost strămutată la intrarea principală a Muzeului Astra, fiind primul monument care se prezintă vizitatorilor ce doresc să descopere „Mica Românie” din Dumbrava Sibiului.

„Zadarnic am călătorit peste țări și mări, setos de a învăța și a vedea; am avut întotdeauna clară convingerea că frumusețile și comorile altora ne pot îndemna doar să apreciem și mai mult pe ale noastre”, nota, în 1969, artistul Traian Bilțiu Dăncuș, cel care a adus o parte din sufletul Maramureșului în județul Sibiu, plin de oameni și locuri de poveste!

Informatii preluate si adaptate din: Ora de Sibiu
Etichete: artă populară istoria Sibiului Muzeul Astra patrimoniu cultural poarta maramureșeană Traian Bilțiu Dăncuș
Autor: Radulescu Mihai