Ioan Bratu, cunoscut local sub numele de Nică „a lu’ Greavu”, a devenit o figură emblematică în Tilișca, după ce, în noiembrie 1989, a decis să fugă din România cu o turmă impresionantă de 1.427 de oi. La 77 de ani, el își amintește cum a fost hotărât să își schimbe viața, sătul de regimul comunist.
Bratu a crescut în familie de ciobani și a muncit de mic la stâna unchilor săi, având o înțelegere de a obține 24 de oi pentru fiecare an de muncă. În anii '80, creșterea oilor era o afacere profitabilă, iar ciobanul reușise să strângă o turmă considerabilă.
În 1982, a suferit o pierdere majoră când autoritățile comuniste i-au confiscat 860 de berbecuți. În ciuda acestui incident, el a continuat să prospere, reușind să vândă oi și să obțină profituri semnificative.
Pregătirea pentru fuga sa a început în 1986, când a aflat de posibile naționalizări de animale, similar cu ce s-a întâmplat în 1958 cu unchii săi. Pe 2 noiembrie 1989, de ziua lui de naștere, a trecut granița spre Ungaria cu turma sa. Această aventură a fost marcată de întâlnirea cu un colonel ungur care nu putea să creadă ce se întâmpla.
După ce a ajuns în carantina internațională de la Mezőhegyes, povestea lui a captat atenția, fiind menționată în rapoartele Securității din România și Ungaria. Însă, nu toate animalele au rămas cu el; două iepe, Dorina și Pușa, au fugit înapoi în România.
Ioan Bratu a devenit cunoscut și datorită poeziei dedicate de Adrian Păunescu, care a reflectat curajul său și dorința de libertate. După căderea regimului comunist, el a refuzat să își vândă turma și s-a întors în România în aprilie 1990. A contribuit la înființarea primei asociații naționale a oierilor și a continuat să practice acest meșteșug până în zilele noastre.
