Într-o lume în care destinele se conturează adesea cu o forță discretă, povestea doamnei Anca Bogazi strălucește prin dedicare și pasiune. După 35 de ani de activitate la Muzeul Național Brukenthal, aceasta își încheie cariera cu eleganță și recunoștință.
Cariera sa a început acum mai bine de trei decenii, când dorința de a lucra în muzeu a devenit realitate. „Am vrut să lucrez aici și acum, 35 de ani mai târziu, plec fericită, dar cu siguranță voi reveni ca vizitator”, a spus doamna Anca.
În prima zi de muncă, emoțiile au fost intense. „A fost mai greu la început, dar am reușit să mă adaptez.” După 17 ani la casierie, a trecut la supravegherea expozițiilor, unde a activat timp de alți 17 ani. „Îmi plăcea mai mult în supraveghere”, a adăugat aceasta.
De-a lungul carierei, doamna Anca a întâmpinat diverse provocări, dar le-a gestionat cu răbdare. „Oamenii sunt diferiți, dar am reușit să le fac față. Am încercat să îi împac pe toți”, a declarat ea.
Ce îi va rămâne în suflet după această experiență? „Lucrul cu oamenii”, a răspuns fără ezitare. Relațiile frumoase cu colegii și vizitatorii au fost totul pentru ea. „M-am înțeles bine cu toată lumea și voi continua să păstrez legătura”, a subliniat doamna Anca.
În ceea ce privește calitățile necesare în acest domeniu, doamna Bogazi a spus: „E important să știi cum să te comporți cu oamenii și să nu fii conflictual. Trebuie să îi faci pe toți să se simtă bine.”
Deși nu are o sală preferată, apreciază în mod special lucrările inspirate din natură. „Sunt o mare iubitoare de cultură. Tata a fost profesor de desen, poate că și eu aș fi avut talent la culori”, a povestit ea.
Retragerea sa nu este văzută ca un final, ci ca o continuare naturală a pasiunii pentru muzeu. „Cu siguranță voi reveni ca vizitator”, a concluzionat doamna Anca.
