La mai bine de 30 de ani de la Revoluția din 1989, dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp continuă să fie afectat de diverse restricții în spitalele din România, atât publice, cât și private.
Un număr semnificativ de medici refuză să efectueze avorturi la cerere, argumentând prin principii religioase sau morale. Aceasta conduce la o experiență dificilă pentru femeile care aleg să întrerupă o sarcină, care se confruntă cu priviri judecătoare și comentarii negative, generându-le un sentiment profund de umilință. Mărturii recente sugerează că, în unele cazuri, tinerii medici percep mamele care solicită avortul ca fiind vinovate.
Un exemplu relevant este cazul Iuliei din Sibiu, care a trăit pe propria piele provocările sistemului. Aceasta a descris întreaga procedură pre avort ca fiind extrem de traumatizantă. „Întâlnirea cu medicul a fost copleșitoare. După ce mi-a realizat ecografia, mi-a spus că este împotriva avortului și că trebuie să păstrez copilul, invocând voința divină,” a relatat Iulia.
Decizia de a întrerupe sarcina a fost luată după mai multe sesiuni de consiliere, dar procesul nu s-a oprit la ginecolog. La farmacii, rețeta primită din București nu a fost suficientă pentru a obține medicamentele necesare, farmaciștii refuzând să verifice disponibilitatea acestora.
Refuzurile repetate ale medicilor pot duce pacienta în situații disperate, riscul de a apela la avorturi clandestine, care sunt adesea efectuate în condiții precare, fiind subliniat de experți ca fiind extrem de periculos. Psihologul Carmen Ioniță a avertizat asupra efectelor pe termen lung, subliniind că obligarea unei femei să continue o sarcină nedorită poate afecta nu doar starea ei mentală, ci și dezvoltarea sănătoasă a copilului.
