Satul Scoreiu, situat în județul Sibiu, are o istorie fascinantă legată de dreptul localnicilor la apă, o poveste care se întinde pe mai bine de 250 de ani. Această legendă, care a fost transmisă din generație în generație, leagă obținerea permisiunii de a săpa un canal de apă de rochia împărătesei Maria Tereza.
Povestea a fost adusă în atenția publicului de către Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, pe o rețea socială. Conform relatărilor, localnicii au solicitat în trecut autorizația de a devia apa din râul Laița pentru a alimenta albia secată de multe ori în timpul verii. Această cerere a ajuns la Viena, iar Maria Tereza ar fi spus că canalul nu poate depăși lățimea rochiei sale.
Profesorul Gavril Popa, care a scris despre istoria satului, menționează că în 1534, un boier local a achiziționat dreptul de utilizare a apei din râul Cârțișoara, plătind cu un cal și 12 găleți de grâu. De asemenea, un document din 1664 atesta existența unui pârâu care alimenta două mori, însă apa era insuficientă, mai ales vara.
O altă versiune a legendei, prezentată de părintele Andrei Todârcea, sugerează că scorenii au fost recompensați cu drepturi asupra pământului și apei după ce au adoptat religia greco-catolică. Canalul, cu o lungime de aproape 15 kilometri, a fost săpat având o lățime stabilită conform dimensiunii rochiei imperiale.
Disputa pentru apă a generat conflicte între Scoreiu și satul vecin Sărata, adesea existând neînțelegeri legate de dreptul de utilizare a apei. Deși din 1983 satul are o rețea proprie de alimentare cu apă, localnicii își amintesc de canalul istoric, care măsoară acum doar doi metri lățime, exact cât rochia împărătesei de odinioară.
În prezent, legenda rămâne vie în comunitate, subliniind importanța istorică a lui Maria Tereza pentru satul Scoreiu și pentru întreaga regiune.
