Fântâna din Piața Mare din Sibiu are o istorie bogată, datând din secolul al XVI-lea. Monumentul actual este o reinterpretare modernă a unei fântâni care a servit orașul timp de secole.
Potrivit istoricului Răzvan Pop, fântâna a fost construită pentru a alimenta orașul cu apă, reprezentând un sistem de canalizare rudimentar pentru acea vreme. În jurul anului 1700, locuitorii din apropierea Pieței Aurarilor s-au plâns de murdăria provocată de animalele care se adăpau la fântână, ceea ce a dus la interzicerea adăpostirii acestora în zonă.
În secolul al XIX-lea, fântâna a fost îmbunătățită cu un grilaj din fier donat de Anton Filip, iar ornamentul principal era o țeavă cu o egretă din fier forjat, un detaliu care a devenit emblematic. Aceasta a continuat să existe până după al Doilea Război Mondial, când, în anii 1947-1948, a fost demolată în urma transformării Pieței Mari într-un parc.
Fântâna a fost reconstruită înainte de 2007, în contextul pregătirilor pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Deși nu a fost amplasată exact pe locul vechi, noua fântână respectă în proporție de 70-90% designul istoric, devenind astfel un simbol al Sibiului renascentist și un punct de atracție turistică important.
