Legea 15/2003, care oferă tinerilor terenuri gratuite pentru construcția de locuințe, continuă să fie aplicată sporadic, la 23 de ani de la adoptare. Deși această legislație permite tinerilor cu vârste între 18 și 35 de ani să solicite un lot de teren de la primării, multe autorități locale nu se implică în implementarea ei.
Analizând situația actuală, se observă că aplicarea legii depinde în mare măsură de voința administrațiilor locale. Ministerul Dezvoltării nu dispune de date centralizate privind numărul de parcele acordate, iar puținele informații disponibile sunt adesea incomplete sau greu de interpretat.
Potrivit datelor din județul Cluj, de exemplu, de la începutul aplicării legii, au fost alocate aproximativ 616.995 metri pătrați de teren pentru tineri, echivalentul a peste 1.200 de beneficiari teoretici. Totuși, în realitate, mulți dintre aceștia nu au reușit să obțină efectiv un teren, având în vedere birocrația și lipsa de suport din partea primăriilor.
Condițiile impuse de lege sunt stricte: solicitanții trebuie să aibă domiciliul în localitatea respectivă, să nu dețină o locuință și să demonstreze că au resurse financiare pentru construcție. De asemenea, fiecare consiliu local stabilește suma minimă necesară, iar lipsa demarării lucrărilor într-un an duce la pierderea terenului.
Exemplele de succes sunt rare. Comuna Valu lui Traian a reușit să aloce 250 de loturi pentru tineri, în timp ce în alte localități, precum București, numărul cererilor respinse este semnificativ. În sectorul 2 din București, au fost alocate doar aproximativ 7.577 metri pătrați, în contrast cu peste 7.600 de cereri aflate în așteptare.
În concluzie, deși Legea 15/2003 are potențialul de a ajuta tinerii să își construiască locuințe, aplicarea sa rămâne ineficientă din cauza lipsei de inițiativă din partea autorităților locale, făcând ca aceasta să fie un instrument legal cu un impact limitat.
