După căsătorie, soții trebuie să fie conștienți de implicațiile legale ale bunurilor lor. Chiar dacă aleg separația de bunuri, obligațiile comune nu dispar. Cheltuielile legate de căsnicie și îngrijirea copiilor au reguli specifice, iar moștenirea legală nu este afectată de convenția matrimonială.
Contractul prenupțial, cunoscut și sub denumirea de convenție matrimonială în România, este un document prin care viitorii soți stabilesc regimul juridic al bunurilor dobândite. Acest act le oferă posibilitatea de a opta pentru reguli diferite față de cele prevăzute de legea în vigoare.
Convenția nu este obligatorie; în absența acesteia, se aplică automat regimul comunității legale, unde bunurile acumulate în timpul căsătoriei sunt considerate comune, cu unele excepții stipulate în Codul civil.
Codul civil oferă trei opțiuni de regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională. În cadrul comunității legale, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt comune, cu excepția bunurilor primite prin moștenire, donație sau legat.
În cazul separației de bunuri, fiecare soț rămâne proprietar exclusiv al bunurilor dobândite înainte de căsătorie și al celor obținute ulterior în nume propriu. Aceasta se regăsește în articolul 360 din Codul civil, care prevede că notarul va întocmi un inventar al bunurilor mobile proprii.
În regimul comunității convenționale, soții pot stabili prin convenție ce bunuri și datorii sunt incluse în comunitate. Aceasta le permite să aibă control asupra bunurilor acumulate, având libertatea de a defini reguli specifice, în limitele legii.
Convenția se semnează la notar și poate fi modificată după un an de la căsătorie. Costul notarului pentru întocmirea convenției nu este fix și variază în funcție de biroul notarial. Dacă convenția este anulat, se revine la regimul comunității legale, protejând astfel drepturile dobândite de terți de bună-credință.
În concluzie, contractul prenupțial este un instrument important pentru cupluri, oferind claritate asupra bunurilor și datoriilor, astfel încât să se evite neînțelegerile viitoare.
