De peste două decenii, pictorul Valer Sasu reușește să pună Sătmarul pe harta artistică internațională, având la bază o viziune care îmbină disciplina cu autenticitatea. Povestea sa artistică începe din copilărie, când a realizat primele desene la doar trei ani, continuând cu expoziții în mari orașe europene.
Crescut în atelierul tatălui său, Ion Sasu, un artist de renume, Valer a învățat să aprecieze limbajul vizual. Deși nu a fost presat să urmeze o carieră artistică, mediul familial a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării sale. De la tatăl său a moștenit o înțelegere profundă a culorilor, iar de la mama sa, un simț al detaliului. „Am învățat de la amândoi să observ și să creez”, spune Valer.
Un aspect esențial al formării sale a fost lecția despre importanța schiței, pe care tatăl său i-a împărtășit-o. “Schițele sunt fundamentale pentru creație”, afirmă artistul, care continuă să folosească caietul de schițe ca o sursă de inspirație.
După ce a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj, Valer a debutat la nivel internațional în 2002 în Olanda. “Consider că adevăratul meu debut a fost în 2006, când am expus la Muzeul de Artă din Satu Mare și am câștigat Premiul pentru Debut la Anuala Artelor din București”, adaugă el. De atunci, a avut expoziții în țări precum Olanda, Austria, Franța și Italia, unde a putut observa cum publicul reacționează la lucrările sale.
Valer Sasu a fost, de asemenea, profesor universitar, având capacitatea de a se conecta cu studenții săi. Totuși, dorința de a se dedica în totalitate artei l-a determinat să se întoarcă în atelier.
Într-o eră în care tehnologia influențează din ce în ce mai mult arta, Valer Sasu se consideră un apărător al creației umane. “Experiențele și emoțiile personale sunt esențiale pentru arta mea, iar AI nu poate reproduce această conexiune”, explică el. Artistul evidențiază că arta necesită răbdare și un ritm lent, în contrast cu viteza digitală a vremurilor moderne.
Deși recunoaște că AI-ul poate fi un instrument util, Valer subliniază riscurile pe care le implică utilizarea sa excesivă. “Mulți tineri artiști aleg să sară etapele esențiale de învățare din cauza comodității oferite de tehnologie, dar procesul de experimentare și greșeală este crucial pentru evoluția artistică”, concluzionează el.
