Tompa, un cătun uitat din județul Satu Mare, păstrează în sine o istorie bogată despre comunități și legături interumane. Situat pe dealurile din apropierea localității Turț, acest loc își are rădăcinile în poveștile celor care au crescut aici. Recent, reporterii au vizitat Tompa alături de doi foști locuitori, care și-au împărtășit amintirile despre viața din acest colț izolat.
Conform tradiției de familie, bunicul lui Petre Farcaș a fost primul care a pătruns pe aceste dealuri, unde a construit o colibă. Apoi, a ridicat o casă, a întemeiat o familie și a început o viață în mijlocul naturii. Treptat, alte familii s-au alăturat, iar cătunul s-a dezvoltat într-o mică comunitate.
Petre Farcaș, care a copilărit în Tompa, își amintește de viața simplă, dar plină de solidaritate a locuitorilor. Oamenii depindeau de agricultură și creșterea animalelor, iar multe dintre bunurile necesare erau produse în gospodării. La un moment dat, cătunul avea 17 case, locuite de familii numeroase, meșteșugari și agricultori care își ofereau ajutorul reciproc.
Cu timpul, din diverse motive, locuitorii au început să părăsească așezarea, iar casele au rămas în paragină. Astăzi, multe dintre ele sunt în stare de ruină, iar Tompa nu mai apare pe hărțile actuale.
Chiar și așa, Petre Farcaș nu a uitat de locul copilăriei sale. A decis să reabiliteze o casă veche din cătun și se întoarce de fiecare dată când are ocazia. Pentru el, Tompa reprezintă un refugiu, o sursă de amintiri și o legătură cu tradițiile familiei.
Recent, aceștia s-au reunit în Tompa pentru a pregăti o mămăligă, amintind de vremurile de odinioară. Petre Farcaș și Comiher, ultimul cioban din zonă, au fost însoțiți de alți foști locuitori și de etnologul Mihaela Grigorean, creând un moment de reconectare cu trecutul.
Mihaela Grigorean este implicată în proiecte care vizează redescoperirea acestor locuri și păstrarea memoriei lor. Deși Tompa nu dispune de curent electric și multe dintre casele vechi au dispărut, locul continuă să trăiască prin amintirile celor care au crescut aici.
Gheorghe Rus, cunoscut și sub numele de Comiher, amintește cum Tompa era odată plină de viață, dar acum a rămas tăcut, lăsând doar vântul să răsune prin ruinele sale. Totuși, legătura cu trecutul persistă prin cei care revin, salvând casele și continuând să transmită poveștile care altfel ar fi fost uitate.
