Implementarea cerințelor PPWR aduce provocări semnificative, nu doar în interpretarea regulamentelor, ci și în asocierea corectă a ambalajelor cu materialele și dovezile tehnice necesare. O simplă declarație generală, cum ar fi „ambalaje din hârtie”, nu este suficientă, deoarece nu acoperă toate variantele și specificațiile dintr-un portofoliu divers.
Un audit de conformare PPWR și verificare PFAS constă în inventarierea ambalajelor și identificarea zonelor cu documentație neclară. Scopul nu este de a testa fiecare produs, ci de a găsi acele situații în care materialul sau utilizarea necesită o analiză detaliată.
Valoarea unei declarații furnizor este dată de corelarea acesteia cu un produs bine identificat. În aceeași categorie, pot exista variații de hârtie și grosimi diferite, iar ambalajul din catalog nu este întotdeauna același cu cel livrat.
Verificările încep cu o descriere precisă a ambalajului, incluzând materialul, dimensiunile și utilizarea prevăzută. De exemplu, ambalajul destinat produselor uscate poate necesita o analiză diferită față de cel destinat alimentelor umede.
Complexitatea poate fi mai accentuată pentru micile afaceri. O vânzătoare Etsy din Germania a petrecut timp contactând autorități din diverse țări pentru a înțelege cerințele aplicabile, chiar și pentru cantități minime de ambalaj utilizat.
În cadrul auditului, este important să se urmărească denumirile precise ale ambalajelor, materialele fiecărei componente, inclusiv acoperirile și adezivii, precum și documentația asociată. De exemplu, o caserolă de 500 de mililitri poate necesita o analiză detaliată dacă furnizorul nu specifică clar bariera împotriva grăsimii.
Un audit eficient nu se limitează la colectarea documentelor, ci analizează rolul fiecărei entități din lanțul comercial. Inventarierea ambalajelor trebuie să fie organizată pe categorii, deoarece produsele cu aspect similar pot avea compoziții diferite.
Un utilizator din comunitatea online a subliniat dificultățile generate de PPWR, menționând volumul mare de informații necesare, ceea ce poate depăși capacitățile multor sisteme interne.
Auditul ar trebui să fie structurat astfel încât să identifice clar fiecare aspect al ambalajului, inclusiv neclaritățile care necesită explicații suplimentare. Este esențial ca documentele furnizorilor să fie interpretate în contextul utilizării și proceselor specifice.
PFAS se referă la o gamă largă de substanțe chimice utilizate pentru rezistența la apă și grăsime, iar în ambalajele alimentare, este crucial să se verifice dacă acestea sunt prezente în materialele utilizate. O declarație de „fără PFAS” trebuie să fie legată de produsul specific și documentele aferente.
Testele de laborator trebuie interpretate cu atenție, luând în considerare metodele utilizate și limitele de detecție. Un raport de analiză nu poate înlocui lipsa trasabilității și nu garantează uniformitatea compoziției între loturi.
Un audit bine realizat va lăsa o imagine clară asupra ambalajelor, furnizorilor și documentelor analizate. Fiecare ambalaj ar trebui să aibă o fișă detaliată, care să includă informații despre utilizarea și concluziile verificării. În plus, trebuie stabilit un proces clar pentru evaluarea modificărilor după audit.
