„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L” (Matei 17, 5).
În fiecare an, pe 6 august, comunitățile de rit bizantin și latin celebrează Schimbarea la Față a Domnului, un moment marcat de revelația divină a lui Iisus Hristos în fața apostolilor săi.
Evenimentul a avut loc pe muntele Tabor, unde Iisus, însoțit de Petru, Iacob și Ioan, a fost martor la o manifestare a luminii divine care a subliniat adevărata sa identitate. Acești apostoli, simbolizând cele trei virtuți fundamentale – credința, speranța și iubirea – au fost martorii unei viziuni unice.
În timpul acestei întâlniri, Iisus a dialogat cu prorocii Moise și Ilie, iar apostolii au fost copleșiți de slava care s-a dezvăluit în fața lor. Un nor luminos a umbrit muntele, iar din acel nor a venit un glas care le-a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”.
Importanța acestei sărbători constă în mesajul său profund despre viziunea divină și transformarea umană. Numai prin credință putem înțelege cu adevărat scopul existenței noastre. Credința creștină ne oferă o înțelegere clară a identității noastre, în contrast cu filosofii care doar ne provoacă la întrebări fără răspunsuri definitive.
Un aspect esențial al acestei sărbători este necesitatea unei transformări interioare. Schimbarea inimii este vitală pentru a face lumea mai umană, mai plină de compasiune și înțelegere. O inimă transformată se traduce prin incoruptibilitate, solidaritate, dialog și răbdare.
În acest context, Iisus nu a câștigat o glorie nouă, ci a revelat slava pe care o deținea ca Fiu al lui Dumnezeu, pe care apostolii au început să o perceapă pe măsură ce se deschideau spre harul divin. Schimbarea „lentilelor” prin care ne vedem lumea este esențială pentru a înlătura ignoranța și a deveni căutători pasionați ai binelui.
În cuvintele lui Dante Alighieri, „Scrutați-vă menirile ființei”, subliniind că scopul nostru nu este să fim fiare, ci pelerini ai binelui și ai minții.
Vă dorim o sărbătoare transformatoare!
