La limita județului Sălaj, aproape de Cluj, se află două sate care par a fi suspendate în timp: Ștoboru și Cubleșu. Aceste așezări, situate la aproximativ 10 kilometri de comuna Cuzăplac și la 45 de kilometri de Zalău, sunt astăzi aproape pustii, dar păstrează amintiri ale unei istorii bogate și ale unei vieți rurale în declin.
Peisajul din ambele localități este deosebit de dramatic; multe case sunt abandonate, iar vegetația începe să le acopere. Totuși, câteva gospodării sunt locuite, iar bisericile rămân repere importante ale comunității. La intrarea în sat, un panou simplu cu numele localității și un stâlp de electricitate funcțional sugerează că viața continuă, chiar dacă în mod redus.
Conform celor mai recente date, Cubleșu are aproximativ 12 locuitori, iar Stoboru doar 6. Discuțiile cu localnicii din Stoboru relevă că vara, când se întorc cei plecați, numărul poate ajunge la 12, dar iarna, doar 6 persoane rămân permanent aici.
În curțile caselor abandonate, animalele sălbatice, precum căprioarele și vulpile, au început să își facă apariția, căutând hrană pe teritorii odinioară populate de oameni.
Cubleșu nu este doar un sat în declin; are o istorie bogată legată de Drumul lui Traian, o arteră de importanță strategică și istorică. Localnicii afirmă că pe acest drum au trecut trupe militare, inclusiv în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar urmele conflictelor se observă și astăzi pe clădiri, unde se pot vedea semnele lăsate de gloanțe.
Un alt punct de interes este biserica de lemn din Stoboru, construită în 1751 și mutată în 1928 de la vechiul cimitir. Aceasta a fost inițial greco-catolică, dar a trecut în folosința ortodocșilor în 1948.
Cubleșu și Stoboru sunt, în esență, două sate-muzeu. Deși casele, bisericile și drumurile povestesc despre o istorie bogată, numărul oamenilor care le animă este în continuă scădere. Vara, câțiva turiști mai vizitează locurile, dar iarna, doar câțiva localnici rămân să păstreze vie amintirea unei lumi dispărute.
