Proiectul centurii Zalăului a devenit un exemplu de lentoare și ineficiență în domeniul construcțiilor de infrastructură din România. Contractul cu compania chineză Sinohydro a fost semnat pe 31 iulie 2020, iar lucrările au primit ordin de începere la 25 septembrie. Conform planului, proiectarea ar fi trebuit să dureze șase luni, iar execuția doi ani, însă lucrările au început efectiv abia pe 14 aprilie 2021, cu termen de finalizare în aprilie 2023.
Acest proiect prevede construirea unei șosele cu o singură bandă pe sens, având o lungime de 5,53 kilometri. Cu toate acestea, la patru ani și jumătate de la semnarea contractului, centura este încă departe de a fi inaugurată. Elemente esențiale, precum giratoriul din capătul estic, stratul final de asfalt și rigolele, lipsesc cu desăvârșire. Reprezentanții Asociației Pro Infrastructură au declarat că mobilizarea constructorului a fost „rușinoasă” încă de la început.
Nici Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) nu este scutită de critici. Deși lucrările fizice sunt realizate în proporție de 90%, plățile către contractor sunt efectuate doar în proporție de 60%. Astfel, o parte din centură a fost construită pe cheltuiala companiei chineze, ceea ce a condus la acuzația că aceasta „se face că lucrează”, în timp ce statul român „se face că plătește”.
Mai mult, CNAIR nu a luat încă o decizie cu privire la asfaltul de uzură de pe poduri, în ciuda faptului că în alte proiecte, precum Autostrada A7 Ploiești-Focșani, situația a fost rezolvată rapid sub presiunea alegerilor din 2024.
Specialiștii susțin că, dacă ar exista o voință reală, lucrarea ar putea fi finalizată într-o lună. În absența acesteia, Zalăul riscă să rămână cu un șantier deschis până în 2026. Asociația Pro Infrastructură a numit această situație o „rușine internațională româno-chineză”, evidențiind eforturile inițiale destinate fluidizării traficului care acum par a fi o lecție despre cum nu se construiesc drumuri în România.
