În vârful Meseșului, printre fagi seculari, se află o ruină care odinioară găzduia zeci de copii. Cabana Pionierilor, așa cum a fost cunoscută, a devenit un simbol al amintirilor colective, dar astăzi pare abandonată. Feroneria deteriorată și un afiș ce interzice accesul din cauza riscurilor de prăbușire sunt singurele semne ale unui loc cândva vibrant.
Construirea cabanei a început în 1938, când un grup de profesori din Sălaj a unit resursele pentru a crea un spațiu de odihnă. După cinci ani de muncă, clădirea a fost finalizată, dar visul lor a fost confiscat de ocupația horthystă. În 1947, cabana a fost recuperată, dar naționalizată ulterior, schimbându-și destinația în 1968, devenind parte din taberele școlare.
În acele vremuri, tabăra era plină de viață. Mircea Groza, un veteran al turismului, rememorează cu melancolie zilele în care copiii veneau din întreaga țară pentru a participa la activități recreative. „Era un loc de bucurie, unde se formau prietenii și se descopereau pasiuni”, spune el.
Însă, după 1989, cabana a intrat într-un declin treptat. Direcția Județeană pentru Tineret și Sport a preluat administrarea, dar locul a fost lăsat în paragină. Vegetația a invadat terenurile de sport, iar bariera de la intrare a dispărut. În 2004, cabana figura în continuare în evidențele autorităților ca având multiple facilități, dar deteriorarea sa era evidentă.
Incendiul din 2020 a adus o nouă lovitură, distrugând clădiri și lăsând locul în tăcere. De atunci, ruinele au devenit martore ale unei povești triste. În 2013, Liga Sindicatelor din Învățământ a recâștigat complexul, dar fără un plan concret de revitalizare, promisiunile au rămas neîmplinite.
Acum, pădurea înghite încet zidurile, iar amintirile celor care au crescut aici rămân vii în sufletele lor. Cabana Pionierilor, un colț de bucurie și descoperire, a devenit o rană pe harta turismului sălăjean, așteptând un nou început care, poate, va veni cândva.
