Credincioșii ortodocși, greco-catolici și romano-catolici celebrează Adormirea Maicii Domnului, o sărbătoare ce urmează unei perioade de două săptămâni de post și rugăciune.
Termenul „adormire” este cel mai vechi utilizat pentru a descrie sfârșitul vieții Fecioarei Maria și a fost instituit în secolul al VII-lea în Orient de către împăratul bizantin Maurițiu. Tot în acest secol, Papa Sergiu I a adus sărbătoarea și la Roma. Ulterior, începând cu secolul VIII, termenul a fost înlocuit cu „Asumpțiune” sau „Ridicare”.
Informațiile despre ultimii ani ai Maicii Domnului sunt limitate în cărțile canonice, dar scrierile apocrife oferă detalii mai bogate. Se crede că Maria a trăit încă 11 ani după înălțarea Fiului său, fiind anunțată de Arhanghelul Gabriel cu privire la moartea sa. Apostolii, cu excepția lui Toma, au fost aduși miraculos pentru a se despărți de ea. Toma a ajuns mai târziu la mormânt, descoperind că trupul Maicii Domnului fusese ridicat la cer.
Mormântul Maicii Domnului este considerat a fi în Ierusalim, deși se afirmă că a murit la Efes, unde a locuit alături de apostolul Ioan. Această credință este susținută de scrierile lui Irineu și Eusebiu de Cezareea.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ne încurajează să privim cu speranță și să fim fideli învățăturilor cristice. Maria este un exemplu de virtute morală și o figură centrală în spiritualitatea creștină, iar moartea sa este văzută ca o înălțare, simbolizând un drum spre cer.
Fecioara Maria este venerată de credincioși din întreaga lume, fiind un model de viață spirituală. Aceasta continuă să inspire oameni prin sanctuarele și bisericile dedicat ei, chemându-i pe toți la convertire și la descoperirea Fiului său.
Să ridicăm o rugăciune către Maria, „plină de har” și „binecuvântată între femei”, cea care merită să fie glorificată de toate popoarele. La mulți ani celor care poartă numele ei!
