Un studiu recent publicat în revista Nature sugerează că doar 25% până la 33% dintre persoanele cu obezitate ar trebui considerate cu o stare de sănătate precară. Această cercetare aduce în discuție necesitatea revizuirii criteriilor de diagnosticare a obezității, care în prezent se bazează în mare parte pe indicele de masă corporală (IMC).
Studiul, care analizează datele din China, Marea Britanie, SUA și Spania, propune un nou cadru de evaluare care include și nivelul de grăsime corporală și starea generală de sănătate a individului. Aceasta ar putea duce la o schimbare semnificativă în modul în care obezitatea este diagnosticată și tratată.
Obezitatea este asociată cu riscuri crescut pentru diverse afecțiuni, cum ar fi diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și anumite tipuri de cancer. Noul studiu împarte obezitatea în două categorii: preclinic, unde obezitatea este doar un factor de risc, și clinic, când aceasta provoacă deja probleme de sănătate.
Conform estimărilor, între 1% și 3% dintre persoanele considerate obeze pe baza IMC-ului ar putea să nu se încadreze în această categorie conform noilor criterii. De asemenea, între 5% și 9% dintre indivizi ar putea fi redefiniți ca având obezitate, având în vedere un procent mai ridicat de grăsime corporală.
Autorul principal, Francesco Rubino, profesor la King’s College London, a subliniat că imprecizia măsurătorilor bazate pe IMC este bine cunoscută și a declarat că noul cadru de evaluare poate oferi o caracterizare clinică mai relevantă a obezității.
Studiul estimează că, în medie, doar 27% dintre persoanele cu obezitate din cele patru țări studiate suferă de obezitate clinică, ceea ce reprezintă aproximativ 8,5% din totalul adulților. De asemenea, majoritatea celor cu obezitate preclinică, în jur de 82%, nu progresează către obezitate clinică, deși progresele sunt mai frecvente în China și Spania.







